RĂZVAN

Adică, nu-i vorbă, nici călăii nu sunt rari!

Dar grămătici, ba... Ei bine! Numai singur eu sub soare,

Dintre mii de ţigănime, ştiut-am să-nvăţ scrisoare,

Sârbească şi românească, încât ajunsei de mic

În casa mitropoliei cel mai isteţ grămătic...

Grămătic, moşule dragă!... Acuma ia dară banii,

Şi te rog a nu mă pune într-un hal cu toţi ţiganii...

TĂNASE

Dar aceşti bani, măi băiete, vor fi un lucru... furat.

RĂZVAN

Aşa-i! Tocmai! Ai dreptate! Ai vorbit adevărat!

Toţi banii din ţara noastră poartă, moşule, pe sine

Semnul furilor ce-i pradă, pintre lacrimi şi suspine,

De la noi, de la opincă, de la omul cel sărman,

Ş-apoi nu vor să ne-arunce în obraz un gologan!

Zburători ce sug în umbră! Javre, moşule, d-acelea

La cari omenească-ţi pare numai faţa, numai pielea,

Iar sufletul pe dobândă fu luat de la Satan,

Cu tocmeală să se-ntoarcă mai murdar şi mai viclean!...

TĂNASE

Bine, bine spui, băiete!...

RĂZVAN

Lucru furat! ai dreptate!

Însă n-oi fi eu acela care va prăda pe-un frate!

Mama, buna măiculiţă, din mormânt ar tresări

De-ar şti că-n pieptu-mi se mişcă păcatul de-a tâlhări!...

Dar la naiba frunza verde! Ce să mai tocăm degeaba?

Iată banii, mulţumeşte, du-te, caută-ţi de treabă!

Află, moşule, atâta: fie banii chiar furaţi,

Copilaşii tăi te-aşteaptă fără pită şi-nsetaţi!...

TĂNASE

(luând punga şi sculându-se)

Bogdaprosti, măi băiete!... Bogdaprosti! Rău îmi pare

Ca să văz o lighioană c-un suflet atât de mare!

De-ai fi român, cale-vale! dar ţigan, păcat! păcat!

Tat-tău o fi fost, băiete, o groază de blăstemat

De-au întortocheat pe mă-ta în linguşirile lui...

Multe dragostea mai face pe faţa pământului!