Deşi nu este voie a călători pe acest fluviu după ce înnoptează, deşi nu era lună, nici stele, căpitanul însă dase poruncă să urmeze drumul, căci avea toată încrederea în dibăcia cârmaciului, care era român.

Luneca deci vaporul între malurile Ţărilor Româneşti şi Sârbeşti, ca un balaur de noapte, tulburând faţa Dunării sub loviturile lui şi lăsând în urmă-i o lungă coloană de fum negru şi de scântei.

Frigul şi umezeala nopţii goniseră toţi călătorii de pe pod şi, prin urmare, ambele saloane de rândurile I şi II, precum şi cabinele, erau ticsite de tot soiul de neamuri: români, italieni, englezi, francezi, turci, sârbi, greci, jidovi, ba încă şi un principe indian, nababul Ecbalod-Daula-Dod cu care plecasem odată din Paris. Unii din ei jucau cărţi, alţii citeau, alţii scriau, iar cei mai mulţi grăiau în deosebitele lor limbi, prefăcând astfel vaporul într-un adevărat turn de Babel! De pildă: împrejurul unei mese rotunde din salonul I, eu mă găseam în adunare cu un turc, un italian şi cu prinţul indian, şi vorbeam între noi în chipul următor:

Nababul, vroind să aibă ceva lămuriri asupra drumului pe uscat de la Galaţi la Constantinopol, adresa întrebările sale în limba arăpească italianului care îi slujea de dragoman.

Italianul mi le tălmăcea mie în limba franceză.

Eu le repetam grecului în limba elină-apla.

Grecul le spunea turcului în limba otomană.

Şi pe urmă răspunsurile turcului treceau iar înapoi pe la grec, pe la mine, şi pe la italian, până la urechile indianului, care da din cap spre semn de mulţumire.

Această harhalaie limbistică ţinu până despre miezul nopţii, când începu somnul a amorţi glasurile, a micşora ochii şi a produce un căscat obştesc, care făcu de mai multe ori jurul salonului.

Atunci, câte unul, câte unul toţi se lungiră pe laiţe, pe scaune şi pe mese; candela se stinse ca nealtădată şi în sânul întunericului se ridica o horăitură uriaşă, alcătuită de deosebite horăituri botezate şi nebotezate. Salonul răsuna ca zece ogeaguri aprinse şi ca zece mori hârbuite!

Pas de dormi, dacă poţi, în mijlocul unei asemene armonii!

Cât pentru mine, după ce am făcut toate chipurile ca să adorm, după ce m-am întors multă vreme când pe o coastă, când pe alta, după ce am cercat să număr până la o mie, în zadar!... mi-am aprins ţigareta şi m-am pus să ghicesc naţionalităţile deosebitelor horăiri care-mi da o serenadă atât de melodioasă. Studie nouă, interesantă, şi pe care sfătuiesc să o facă toţi acei călători nenorociţi ce sunt osândiţi de împrejurări a petrece nopţi întregi de nesomn.

Aşa, la picioarele mele suspina o horăire muzicală care semăna cu o gamă de la do şi până la mi, şi care câteodată părea că o să înceapă o arie din Bărbierul de Sivilia, dar acel început înşelător se sfârşea îndată cu o notă jalnică din Lucia. Cine putea fi acel horăitor-diletante? Negreşit un italian! Şi, în adevăr, era un tânăr care mergea la Bucureşti. [...]

Lângă uşă şuiera un horăit ascuţit şi subţire ca siriitul unui şarpe, şi, cu toate aceste, insufla un soi de miloasă compătimire.

El te înfiora şi totodată îţi fura luarea-aminte; te ademenea şi totodată îţi zbârcea nevrele. Omul ce horăia astfel trebuia să fie primejdios; o lighioaie cu două feţe, cu buze dulci şi cu dinţi înveninaţi, cu ochi blânzi şi cu inimă pestriţă! Ce putea fi acel necunoscut?... patriot de drumul mare sau spion? Care era naţionalitatea lui, meseria lui?...

Deodată, pe la două după miezul nopţii, toţi călătorii se treziră speriaţi, într-un vuiet grozav şi o grozavă zgâlţâire a vaporului! Laiţele, mesele, scaunele se răsturnară jos cu acei ce dormeau pe dânsele, şi soba se dărâmă ca de cutremur. Întunericul era cumplit! cumplită şi spaima tuturor, c[...]n vălmăşagul acela, deodată se ridicară vro douăzeci de răcnete înfricoşate care ziceau în deosebite limbi:

Suntem pierduţi

Nous sommes perdus!

Siamo pierduti!

Kirie eleison!

Jesus Maria und Iosef!

Allah! Allah!

Aman! Aman!

Aivei! ghevalt! Vei! Vei!

etc.etc.etc.

Dincolo de salonul nostru, peste tindă, cabina damelor răsuna de ţipete ascuţite, de istericale, de plânsete, de bocete care dau fiori!

Ce se întâmplase? Nime nu o putea spune, dar toţi strigau delaolaltă că ne-am înecat, şi, strigând, toţi se repezeau spre uşă, împiedecându-se de mobilele răsturnate şi dând chiorâş unii peste alţii. Mulţi cădeau prin întuneric şi se sculau încă mai speriaţi! În sfârşit, după o luptă desperată la uşă, izbutirăm a ne urca pe pod.

Vaporul nostru era oprit în mijlocul Dunării, ca o fiară rănită, iar în zarea nopţii se vedea mai departe o matahală neagră ce fugea în susul apei. Cârmaciul ne spuse că era un alt vapor care, după ce căzuse orbeşte peste al nostru şi ni-l fărâmase, se depărta acum de noi fără a ne da cel mai mic ajutor. În vremea asta, un marinar, venind de la provă, trecu repede pe lângă noi, zicând cârmaciului: mor oamenii noştri!... şi, sărind într-o barcă mică, se îndreptă către capătul de înainte al vaporului.

Neînţelegând încă nimică din câte auzeam, mă dusei prin întuneric spre locurile al 2-lea, unde răsunau glasuri de femei speriate. Lângă maşina vaporului zării un om lungit pe pod şi văitându-se că-i rănit de moarte la cap şi la picioare. Mai înainte, mă întâlnii cu pasagerii din salonul II, care fugeau strigând că se umple vaporul de apă şi că salonul lor e înecat. Cu toate aceste, mă coborâi înlăuntru, şi tabloul ce mi se înfăţişă mă făcu să uit că păşeam prin apă. Trei oameni înarmaţi cu topoare cercau să dărâme peretele din fund, care despărţea salonul de cabina marinarilor, pentru ca să scape doi tovarăşi ai lor, prinşi şi zdrobiţi între fiarele acelei cabine prin ciocnirea vapoarelor. În acea groaznică lovitură tot capătul de dinainte al corăbiei noastre se frânsese, şi doi din oamenii echipajului mureau acum turtiţi şi fărâmaţi în patul lor!... Gemetele lor slabe se auzeau dincolo de perete împreună cu bulbucitul apei care năvălea în cabină; iar oamenii de dincoace, din salon, loveau mereu cu topoarele. Cercare zadarnică! căci peretele era îmbrăcat cu table groase de fier.

Peste puţin nu se mai auzi glasul acelor nenorociţi, ci numai un vuiet surd de valuri. Dunărea îi înecase pe amândoi!... Ieşii afară din salon, cu sufletul înfiorat de jale şi de groază!

Pe pod, căpitanul, frângându-şi mâinile cu desperare, da porunci ca să debarce pasagerii pe mal, c[...]n vremea cât fusesem în salonul II, cârmaciul îndreptase vaporul spre ţărmul Ţării Româneşti, şi Dunărea, luându-l la vale, îl lipise de uscat. Se aduse îndată luntrea între vas şi mal; iar călătorii, aruncându-se grămadă în ea, săriră de pe dânsa pe pământ.

Acum era trei după miezul nopţii. Vaporul era pustiu şi aburii maşinii, ieşind cu putere pe ţevia ogeagului, produceau un vuiet trist şi îngrozitor. Se părea o dihanie uriaşă ce şi-ar fi dat duhul în valurile Dunării!

Toţi tovarăşii mei de călătorie se primblau pe mal, ca nişte umbre rătăcite; eu, însă, văzându-mă lângă pământ, găsii de prisos a mă coborî din vapor şi, pentru ca să scap din ochii căpitanului, mă vârâi în cabina principelui indian. Această cabină era pe pod, lângă roata care venea în partea Dunării. Acole, întinşi pe divanuri cu dragomanul Nababului, începurăm a vorbi despre felurite înecări de vase pe mare, fără să avem idee de pericolul în care ne aflam. Vaporul se răsturna pe nesimţite în Dunăre, şi noi nu ştiam nimică!

Apa care năvălise în salon şi în magazia locurilor al 2-lea pleca vasul încet, şi călătorii de pe mal priveau la el aşteptând din minut în minut să-l vadă răsturnându-se cu totul. Prin urmare, Nababul, dragomanul şi eu, prinşi de valuri în cabină, ne-am fi înecat chiar la mal, întocmai ca oarecine!

Soarta însă nu vroi să păţim asemene ruşine, c[...]n vreme ce Nabubul îmi istorisea, arăpeşte, o cruntă înecare pe marea Indiei, auzii, ca prin vis, un glas strigând: Se răstoarnă vaporul! Într-o clipală sării, ieşii din cabină şi alergai la marginea vaporului despre mal. Malul mi se păru mult mai jos decât înainte.

-- Oameni buni! veniţi de mă scoateţi! strigai la marinari.

-- Da' tot în corabie eşti? îmi răspunde unul. Fugi degrabă că te îneci!

-- Împingeţi luntrea spre mine.

-- Nu-ţi trebuie luntre. Apucă înainte pe pod că-i găsi o punte de scânduri de pe vapor pe mal.