DOMNUL V.: Frumos şi strălucit e balul din astă seară!

Toaletele damelor sunt de minune, şi se deosebesc atât prin eleganţa cât şi prin luxul lor.

DOMNUL C.: Cred şi eu dacă-s aduse din cele mai cunoscute magazii de la Paris.

AGHIOTANTUL: Aşa este, însă trebuie să mărturisim că damele noastre au un gust mai deosebit pentru toaletă, şi că nicăieri nu ai putea găsi o adunare de femei elegante şi frumoase totodată, ca în salonurile Iaşului.

DOMNUL C.: Dar de cavaleri ce zici?

DOMNUL V.: Noi?... Fracurile şi legăturile albe de gât ce purtăm ne fac a semăna cu cioclii din Paris.

UN BOIER CU ANTERIU: Nu ştiu cum or fi acei ciocli, pentru că m-a ferit Dumnezeu de a merge peste hotar de când trăiesc, dar, curat să vă spun, nu vă şade frumos nici de frică în hainele astea strâmte şi sucite. Parcă sunteţi nişte ahtori nemţi.

(Râde cu hohot.)

DOMNUL V.: Bine zice boieriul. Când, dimpotrivă, priviţi, mă rog, la d-lui, ce mândru îl prinde anteriul în care se împiedică şi giubeaua asta în care se coace de atâţi amar de ani şi tot încă nu-i copt!

BOIERUL: Ce face? Poate blana mea nu-i frumoasă? Ce râdeţi, mă rog, ce râdeţi?

DOMNUL P.: Râdem pentru că ţi-e blana de râs.

(Toţi râd cu veselie. Boierul supărat iese.)

UN TÂNĂR JURNALIST (intră repede): Domnilor, aţi auzit vestea cea nouă?

TOŢI: Ce veste?

JURNALISTUL: Francezii şi englezii au debarcat la Crâm.

TOŢI (se scoală cu entuziasm): Au debarcat!

UN FOST MINISTRU (decorat cu Vladimir): Ha, ha, ha.

Cum au debarcat, nu ştiu, dar îi jelesc de s-or întâlni cu ruşii.

JURNALISTUL: Şi pentru ce îi jeleşti, boierule?

FOSTUL MINISTRU: Pentru că Mencicof are să mi-i dea de-a rostogolul în Marea.

JURNALISTUL: Asta ţi-e grija? Apoi linişteşte-te, boierule, pentru că armiile aliate au şi avut o lovire cu armia rusească.

FOSTUL MINISTRU: Unde?

JURNALISTUL: La Alma.

FOSTUL MINISTRU (cu sarcasm): Şi câţi anglo-francezi au mai rămas în Crâm?

JURNALISTUL (scoţând o gazetă): Ascultă. (citeşte) "Astăzi, 10 septembrie, armiile aliate au câştigat cea întâi biruinţă asupra duşmanului, silindu-l, după o luptă crâncenă de câteva ceasuri, a părăsi poziţiile întărite ce ocupa pe înălţimile de la Alma. Generalul Mencicof a fost nevoit a să retrage în grabă spre Sevastopol cu toate puterile sale, deşi aceste erau mult mai numeroase decât ale noastre!"

TOŢI: Ura! să trăiasca Franţa şi Englitera!

JURNALISTUL: Ce mai zici acum, boierule?

FOSTUL MINISTRU (tulburat): Nu se poate una ca asta...

Minciuni de jurnalist! (Iese.)

JURNALISTUL (râzând): Mergi de-ţi pune lipitori ca să nu-ţi vie damla.

AGHIOTANTUL (cu lacrimi în ochi): Francezii şi englezii îşi varsă sângele pentru popoarele Imperiului Otoman! pentru scăparea noastră, fraţilor! pentru viitorul României! şi nici un român nu aleargă să ia rând printre vitejii eroi ai Occidentului!

Când mă gândesc că ţările noastre sunt una din pricinile acestui război şi că ele sunt cu braţele legate, că nu pot să le ridice spre apărarea lor... mi se umplu ochii de lacrimi şi sufletul de amar!

BĂRBATUL: Ei! vere... nu mă face... că plâng şi eu... na...

(Scâncirile bărbatului nasc un râs nebunesc.)

DOMNUL V.: Să lăsăm politica, domnilor, că dumnealui e în stare să se bocească în mijlocul balului. -- Iată prietenul nostru X., veşnicul călător! Haideţi mai bine să-l rugăm ca să ne spuie vro anecdotă din călătoriile lui.

DOMNUL X (zâmbind): Dacă mi-ţi face o ţigaretă, voi istorisi înecarea vaporului Seceni pe Dunăre.

TOŢI (făcând ţigarete): Bucuros, bucuros.

DOMNUL X: Şi eu iar bucuros. Iată că încep, dar să nu mă întrerumpeţi, după cum vă e obiceiul. Poftim pe divanuri şi ascultaţi:

În noaptea de la 9 noiembrie 1851, vaporul Seceni al companiei Loyd se cobora repede pe Dun[...]ntre Giurgiu şi Brăila.