La Multi Ani! 

Datinile de An Nou ma fac sa revin la idea ca in primele secole ale mileniul intai, Era lui Isus Hristos, poporul milenar traco-geto-dacic n-a fost colonizat in totalitate de catre Imperiul Roman si n-a disparut nicaieri de pe acest pamant si din Istorie. Dovezile ni le ofera limba care a ajuns pana la noi si anume limba DATINILOR DE CRACIUN si AN NOU. Sunt datini, obiceiuri, traditii de origine precrestina, dintr-o epoca multimilenara, de pana la Era lui Isus Hristos, legate de indeletnicirile primilor agricultori si crescatori de animale, de practicile lor materiale si spirituale, toate avand in centru – o religie POETICA, in forme ritualice ARTISTICE, menite sa incante, sa induplece Soarele, Ploaia si Pamantul-Mama sa asigure conditiile favorabile, miraculoase, magice in care sa se nasca RODUL, FRUCTUL, PLODUL atat de la plantele si pomii cultivati, cat si de la animalele de pe langa casa, in centru fiind cultul femenin specific matriarhatului – cultul Mamei si CREDINTA in misterul NASTERII, RODNICIEI, FECUNDITATII.

Se stie ca lumea tracica ajungea si pe litoralul de azi al Turciei, teritorii locuite de traci, care printre primele au fost crestinate de Sfintii Apostoli. In razboaiele lui Traian in Dacia deja erau crestini printre daco-geti si fiind luati prizonieri si dusi la Roma in spectacolele de moarte ale gladiatorilor - ei au avut un comportament de martiri.

Datinile de Craciun si  An Nou, aparute cronologic inaintea colonizarii Daciei de sud-Est de catre Imperiul Roman, inaintea Erei Noi  - au ajuns ele, oare, la noi intr-o varianta TRADUSA in limba nou formata, neolatina - daco-romanica, azi ROMÂNA?  Nu sunt aceste datine conservate cu tot spectacolul lor ritualic in limba autentica, originala, NEDISPARUTA a TRACO-GETO-DACILOR?

O cultura se pastreaza in timp numai daca supravetuiesc purtatorii ei. Cultura materiala si spirituala traco-geto-dacica s-a pastrat extraordinar de bine pana in zilele noastre – sa se intmplat aceasta minune fara participarea creatorilor si mistenitorilor sai de drept – traco-geto-dacii? Au pastrat-o, oare, strauinii care au cucerit Dacia – Romanii? – Daca da atunci ar fi trebuit ca aceste datini de Craciun si An Nou sa se fi pastrat si sa le intalnim azi si in alte parti ale fostului Imperiu Roman. Ele lipsesc cu desavarsire la latini si neolatini.  – Straniu:  limba traco-geto-dacilor a perit, traco-geto-dacii au disparut – iar cultura lor materiala si spirituala ajunge sa dainuie si in secolul XXI impreuna cu limba ocupantilor Romani?!.. Asa ceva in istorie nu mai intalnim. Daca Romanii au biruit si au facut sa dispara limba traco-geto-dacica – cum atunci n-au putut sa invinga si cultura materiala si spirituala a lor, s-o substituie cu cea de la Roma? Pe  Columnai lui Traian din Roma vedem o femeie dacica imbrcata in “iie”. Sa fie acest cuvant din limba neaosa Romana adusa de colonizatori? Daca era asa apoi acest cuvant la fel si aceasta vestimentatie trebuiau sa aiba corespondente si in alte limbi si culturi neolatine. NU E FIRESC CA LIMBA CARE A FOST MARTORA LA APARITIA, CREAREA OBIECTULUI, FENOMENULUI DESEMNAT SA DISPARA CU MULT INAINTEA CUVANTULUI CE IL DESEMNEAZA. Obicetul nu poate fi DESPARTIT, dezmostenit de cuvantul ce il desemneaza, iar CULTURA MATERIALA nu poate fi despartita de LIMBA SI TOATA CULTURA SPIRITUALA ce a generat-o.

Crestinismul a filtrat, a interzis si a declarat TABU, RUSINE elementelor de baza ale culturii spirituale din perioada precrestina, pagana. Sudalmile tabu ajunse pana azi fac referiri la organele genitale, la fecundare – lucruri SFINTE in credintele ce vizau obtinerea RODULUI de la pomi si plante sau a FATULUI de la anmale si femeie (de aici “fatații-frumoși”, fete frumoase, “Făt-Frumos”).

“Plugusorul” in varianta pagana urmarea transmiterea prin asemanare, asociere, incntare si vraja a FERTILITATII de origine femenina la animalele ce se dorea in noul an sa fete, precum si la plante, pomi, grane. Astfel dupa ce se tragea prima brazda –  bunicul o trantea pe bunica in brazda reavana in vazul familiei mari din copii, nepoti si stranepoti – rusine nu era – si dadea start orgiei sexuale care insoteau sarbatorile pagane, rostind urarea: cum bunica RODNIC a nascut atatea copii si e bogata azi cu atatea nepoti si stranepoti - feti-frumosi si fete cosanzene – tot asa sa nasca spice inzecit si insutit Pamantul Mama din boabele insamantate in brazda neagra.

Elementul pagan e vizibil si in cazul la CRĂCANE, CRĂCĂNA, CRĂCESTI, CRAC, CRACI,  CRĂCIUN, MOS CRĂCIUN – legate si ele de imagine NASTERII, iesirii din crac a unui nou mugure de rod, nou viitor ram, creanga, cracane pe Pomul Vietii. Rodul, Viata se NASTE din Pamantul –Mama, fecundat prin Ploaie de Buhaiuli Cerului – Soarele (“Tatal nostru” cu ruga despre painea cea de toate zilele in varianta precrestina descifrat de pe vasele de lut). Si timpul, Anul Nou la fel se NASTE, se craciuneste prin aparitia unui nou CRAC, ramificari, crengi pe Pomul Timpului, al Vietii.

Repet – nu puteau aceste datine PRECRESTINE, PAGANE sa ajunga pana in zilele noastre daca nu supravetiau in timp si purtatorii lor – traco-geto-dacii, cultura material si spirituala strabuna, inclusiv si limba lor si a noastra, pe care o mostenim, o vorbim, numind-o si atribuind-o in mod gresit unei culturi straine aduse mult mai tarziu – deja  in Era Noastra de Imperiul Roman.