Stimat(a) PROMOLDOVA! Vad ca ai destula putere si argumente si lupti pentru idea Independentii Republicii Moldova, BRAVO! Dar dau un sfat nu pierde timpul si putere inzadar cu discutii si explicatti pentru tipi de Adrianis (se vede dupa nume ca este un roman adevarat, pina eri era Andian dar acum e Adrianisssssssssss!) ei nu sunt uramasii lui Stefan, ei sunt urmasii lui Antonescu!!! Este foarte greu sa dovedesti ceva asestor oameni, eu am avut asemenea cazuri, la care le dovedeam ca laptele este alb ,,ei,, spuneau ca este negru...

Acum cit priveste parada cum a numito Adrianis, am fost si eu si multi de alde mine acolo(noi suntem de la Drochia, a fost autobus totul organizat) da recuconsc ca autobuzu si totul la Drochia a fost organizat de partidul CRM – Drochia. Dar!!! Cel mai important in autobuz inclusiv si eu, eram numerosi cetateni care nu au nici o atributie catre partidul dat, eu personal nu sunt si nu doresc sa fiu in acest partid, dar sunt in majoritate de acord cu ideile si politica lor!!! Deci pot sa spun ca numerosi participanti la actiunea data erau pur si simplu oameni de rind care sau saturat ca la ei acasa niste vinitici de peste Prut sai poreclesca ,,romani,, oamenii de la sate sunt moldoveni!!!!!!!!!!!! Romani sunt citiva prin orasele si in unicul oras Chisinau! Astai realitatea si nici nu poate fi discuata, mergiti printre oamenii de la sate acolo pe deal cind prasesc sub soare, intreabal domnule esti roman? Uite, daca nuti ,,mingie,, fruntea cu sapa apoi sa numi spui pe nume!!!

Astfel ma adresez catre – POSOL, la fel nu va dati provocati, si nici nu incercati sa dati replici, la scrisori cum este de la Melnik, nu are rost, si aveti dreptate in toate ce as scris in aceste rinduri!!! Pacat ca sunt putini care inteles sensul acestor cuvinte!!! 

Uite, într-un singur lucru îţi dau dreptate. Nu au fost acolo portrete staliniste şi nu s-au auzit slogane staliniste.

Acum, pe bune. Cât de tâmpiţi ne crezi? De unde această impresie a ta de superioritate intelectuală? De ce încerci să ne abureşti cu aceste tâmpenii?

Unde vezi tu acolo dorinţe stataliste? Cum poţi tu să vezi dorinţe stataliste într-un marş PROCOMUNIST, eu te înţeleg că aştepţi pe acest site să dai doar de handicapaţi mintali care să îţi creadă toate prostiile însă scuze, asta e prea de tot.

Deci, conform teoriei tale, marşul PROCOMUNIST este de fapt o acţiune PROMOLDOVENEASCĂ da? =)) Scuze, dar iată adevărul: Aceşti oameni sunt decepţionaţi de faptul că la moment noi încercăm să ne îndepărtăm de Rusia şi să ne apropiem de Uniunea Europeană şi România (la fel ca tine, dar îţi va trece, pentru că, aşa cum ai spus-o şi tu, trebuie de respectat aceasta dorinta indeferent de aceea este cineva de acord sau nu =)).

Aceşti "oameni" sunt bătrâni nostalgici care duc dorul URSS-ului de altădată (cărora, slavă domnului, nu le-a rămas mult) şi tineri octombrişti / decembrişti / dracu' mai ştie de care, urmaşi ai javrelor ruse care ne-au călărit pe parcursul secolului trecut. Participanţii la acest marş sunt rămăşiţele celor, împotriva cărora am luptat în august 1989. Citeşte atent ce am scris aici şi termină cu aberaţiile tale prostataliste.

Se vede clar cât de dragă îţi este această ţară, se vede clar din ce tabără eşti, însă nu-i nimic, bucură-te încă câţiva ani de căldurică, pentru că conştiinţa naţională începe să se trezească şi toată harmalaia rusofonă va dispărea, încetul cu încetul. Numai bine ţie.

#892


 Circumstantele şi consecinţele “Unirii binevole” din 1859.

După 1852 s-a conturat interesul deosebit al Franţei, Prusiei, Rusiei de a face unirea Principatelor Moldovei şi Valahiei. Conducerea acestor ţări, în primul rînd, a Franţei, era conştientă, că „Moldova putea fi mai uşor atrasă într-o acţiune potrivnică unirii, fiindcă se ştia că ea trebuia să aducă pe altarul unirii jertfe destul de mari, chiar însăşi fiinţa sa de Stat”.
Napoleon al III-lea al Franţei era informat că Muntenia vroia cu orice preţ unirea, căci „pentru Muntenia urmau numai foloase din proiectata unire”
Rusia, după cum demonstrează documentele de arhivă, a pregătit metodic Unirea Moldovei (fără Basarabia) cu Valahia, incluzînd această clauză (a. 1829) în textul Regulamentelor Organice. Franţa, după anul 1848, şi-a dorit crearea României pentru a o avea aliată contra Turciei.

În 1857 la Adunarea ad-hoc a Moldovei a fost aleasă o majoritate covîrşitoare antiunionistă. Dar Franţa n-a recunoscut alegerile şi a cerut Porţii Otomane repetarea lor. Caimacamul N. Vogoride, presat din exterior, trece în tabăra unioniştilor, acţionînd la alegeri „în favoarea Unirii cu tot atîta rîvnă cît a depus pentru a o combate”. La alegerile repetate în Adunarea ad-hoc a Moldovei, peste 2 luni au învins unioniştii.

În curînd, încălcînd prevederile Conferinţei de la Paris (19 august 1858), despre egalitatea prerogativelor, cercurile politice valahe şi-au arogat împuterniciri de suzerani ai Moldovei. Amestecîndu-se în afacerile interne ale moldovenilor, au început să impună celor care au pus bazele fondului cultural moldovenesc normele valahe (române) privind viaţa politică, socială, culturală.

La 5 ianuarie 1859, Alexandru Ion Cuza a fost ales domn al Moldovei.
Datorita unui plan şmecher, pus la cale de unionişti, moldovenii au fost traşi pe sfoară, cînd în ziua de 24 ianuarie 1859, Cuza a fost ales şi domn al Valahiei. La 11 decembrie 1861 a fost dată de domnitorul Cuza proclamaţia prin care făcea cunoscut lumii întregi ca: “Unirea este îndeplinită. Naţionalitatea Română este întemeiată.”

Dupa alungarea la 1866 de la tronul României a moldovanului Alexandru I. Cuza, şi în urma dictatului politic şi spiritual al Valahiei, au făcut ca nemulţumirea moldovenilor faţă de unirea din 1859 să devină generală în toată Moldova. Această răscoală a moldovenilor împotriva Unirii cu Valahia numită de unii istorici Mişcarea Separatistă a moldovenilor de la 1866 grupîndu-se în jurul boierului Nicolae Roznovanu, sub a cărui conducere se alcătuise un Comitet separatist.
Roznovenii au izbutit să-l atragă de partea lor şi pe mitropolitul Calinic Miclescu. În întîia duminică din aprilie 1866, fiind Catedrala mitropoliei ticsită de lume, după săvîrşirea slujbei dumnezeieşti, mitropolitul a ieşit în faţa mulţimii întărîtate, pornind spre Palatul administrativ, unde se găseau atunci membrii locotenenţei domneşti. Înainte de plecare, Teodor Boldur-Lăţescu în curtea mitropoliei rosti o cuvîntare înflăcărată despre drepturile Moldovei, îndemnînd mulţimea să urmeze pe mitropolitul Calinic. Porniră în sunetul clopotelor, dar în Piaţa palatului mulţimea a fost oprită de un regiment muntean, care nu se lăsară să dea în lături nici în faţa crucii purtată de mitropolit… Unul din soldaţi n-a stat la îndoială să răspundă cu baioneta, străbătînd odăjdiile mitropolitului, rănindu-l… Mulţimea înfuriată, începînd să atace soldaţii cu pietre, a fost împinsă de aceştia înapoi pînă în curtea Mitropoliei. Învălmăşeala a ţinut pînă la ora două după masă, dînd capitalei moldovene o înfăţişare tristă, stropită cu pîraie de singe.
În decembrie 1866 la Iaşi este intentat un proces de judecată împotriva unor lideri separatişti (antiunionişti). Teodor Boldur-Lăţescu, fiind întrebat de ce naţionalitate este, a răspuns: „sunt moldovan”