[în sus]Populația

La recensămîntul din anul 2004, populaţia satului constituia 760 de oameni, dintre care 49.47% -bărbaţi și 50.53% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului: 98.29% - moldoveni, 0.26% - ucraineni, 0.79% - găgăuzi, 0.66% - bulgari.

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia la nivelul comunei Sărăţica Nouă constituia 1170 de oameni, dintre care 49.91% - bărbaţi și 50.09% - femei. Compoziţia etnică a populaţiei comunei arată în felul următor: 96.24% - moldoveni, 0.34% - ucraineni, 0.34% - ruşi, 0.77% - găgăuzi, 2.31% - bulgari.

În comuna Sărăţica Nouă au fost înregistrate 389 de gospodării casnice în anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 3.0 persoane.

[în sus]Istoria localitații

Satul Sărățica Nouă a fost menționat documentar în anul 1815. În anul 1903 a fost ridicată din lemn biserica cu hramul. Fiind distrusă în perioada sovietică, a fost reconstruită în anul 1995 cu ajutorul comunităţii. Pe teritoriul bisericii se găseşte „Izvorul minunilor”, a cărui apă se foloseşte la sfinţire.

[în sus]Sfera socială

În comuna Sărăţica Nouă activează un gimnaziu, două grădiniţe, o casă de Cultură, două biblioteci.

[în sus]Monumente istorice

Monumentul istoric „Valul lui Traian” reprezintă o fortificaţie din perioada antică tîrzie, atestat pentru prima dată documentar la 13 martie 1489. Valurile sînt situate în partea de sud a Republicii Moldova şi prezintă 2 ramificaţii principale: "de jos" şi "de sus". Valul de jos are o lungime de 126 km şi se întinde de la satul Vadul lui Isac pînă la or. Tatarbunar, pe teritoriul Ucrainei. Valul de sus are lungimea de 138 km avîndu-şi graniţa între orașul Leova la vest şi satul Copanca de lîngă Chiţcani la est, iar în raionul Leova începe din satul Filipeni, trece prin satul Troiţa şi urmează drumul spre raionul Cimişlia pe lîngă satele Troian, Ialpugeni, Caracui şi Sărăţica Nouă.

Înălţimea “Valurilor” în prezent nu depăşeşte 1,5-3 metrii. Unii specialişti în domeniu sînt de părerea că “Valurile lui Traian” sînt rămăşiţele construcţiilor defensive din epoca împăratului Traian, sau linia de demarcare dintre romani şi lumea „barbară”, neromană. Alţii consideră că “Valul lui Traian” a fost ridicat în secolul al IV-lea de către triburile goţilor, aliaţi ai Imperiului Roman, în scopul protejării dispozitivelor de apărare de la gurele Dunării, prin crearea unei zone tampon.