[în sus]Populația

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituie 660 de oameni, dintre care: 51.06% - bărbaţi și 48.94% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului arată astfel: 99.09% - moldoveni, 0.30% - ucraineni, 0.15% - ţigani, 0.45% - alte etnii. Densitatea populatiei este de 71 locuitori la km pătrat, ceea ce este de 1,7 ori mai mica decit media pe tara. În satul Frumoasa au fost înregistrate 222 de gospodării casnice la recensămîntul din anul 2004. Membrii acestor gospodării alcătuiau 660 de persoane, iar mărimea medie a unei gospodării era de 3.0 persoane.

[în sus]Istoria localității

Așezarea a fost atestată documentar pentru prima dată la 10 mai 1807. Siliştea la început purta numele pîrîiaşului Biceag, apoi a împrumutat denumirea schitului din apropiere – Frumoasa. Denumirea veche a satului, care se mai pastreaza şi astăzi,este Biceag sau Ghiceag. Schitul şi cătunul au crescut împreună pe o moşie răzăşească, fiind menționate în acelaşi act de proprietate din 10 mai 1807.

Intemeietorii satului Frumoasa-Biceag au fost locuitorii din satul Bravicea, care aveau aici mosii și pe care ulterior le-au dăruit sau vîndut mănăstirii.

[în sus]Economia locală

Potențialul economic al localității este redus. În sat funcționează 3 întreprinderi din domeniul comerțului, 5 întreprinzători pe bază de patentă şi 285 gospodării ţărăneşti. Toți cei 285 de fermieri își prelucrează terenul agricol în mod individual.

[în sus]Trasee turistice

Satul Frumoasa este așezat într-o zonă turistică de excepție. Localitatea este inclusă în mai multe trasee turistice cum ar fi ”Drumul vinului”, “Mănăstirile Moldovei”, “Codrii Moldovei centrale”. În acelaşi timp, în contrast cu aceste avantaje, infrastructura turistica este absolut nedezvoltată. Localitatea nu poate oferi servicii calitative de cazare și alimentare, traseele turistice locale nu sînt amenajate, iar drumurile și alte elemente de infrastructură locală sînt într-o stare precară.

[în sus]Educație, Cultură, Sănătate

În sat funcționează 2 instituții ale sistemului educațional: grădinița de copii și gimnaziul. Clădirea grădiniței a fost dată în exploatare în 1965, capacitatea fiind de 140 de locuri. În 2005 ea a fost frecventată de 17 copii, numărul angajaților fiind de 3 persoane Din cauza finanțării insuficiente și a conditiilor nesatisfăcătoare în grădiniță funcționează numai o singură grupă preșcolară cu program de lucru de 6 ore. Din cauza natalității scăzute în fiecare an se micșorează numărul copiilor care frecventează grădinița.

Gimnaziul Frumoasa a fost dat inaugurat în anul 1974. În incinta gimnaziului se află biblioteca, cazangeria, iar în anul 2002 a fost reparată cantina. Deoarece capacitatea școlii este de 100 de elevi, iar înmatriculați sînt mai mulți, elevii își fac studiile în două schimburi.

Casa de cultura a fost inaugurată în anul 1984. Sala de festivități cu o capacitate de 200 locuri este folosită pentru organizarea discotecilor, a adunărilor sătești și a altor manifestații.

Pe teritoriul satului activează o bibliotecă publică, dotată cu 5640 exemplare de carte, însă cărți noi sînt achiziționate într-un număr redus.

[în sus]Monumente istorice

Unul din monumentele de istorie şi cultură din zonă este mănăstirea Frumoasa. Fondată la începutul secolului XIX, ea devine un centru spiritual notoriu. Întemeierea mănăstirii Frumoasa este legată de numele a trei călugări, Serafim, Ioanichie si Macarie, veniți de la mănăstirea Neamţ şi aşezaţi în toamna anului 1804 pe locul unde astăzi se află mănăstirea Frumoasa. Poiana numita ”Frumuşica” (de aici și denumirea veche a mănăstirii), în care s-au aşezat cu traiul primii călugari, le-a fost oferită de răzeşul din satul Onişcani Efrem Iurcu, care mai apoi s-a călugarit în această mănăstire, fiind cunoscut ca schimonahul Eftimie, întemeietorul și primul ctitor al mănăstirii.

Prima atestare documentară a mănăstirii datează din 10 iunie 1807, cînd Efrem Iurcu împreună cu frații Gheorghe și Antonie Săpoteanu şi cu Iordache Iurcu au donat mănăstirii pamînt, aşa încît teritoriul mănăstirii se extindea, spre răsărit pînă la pîrăul Biceag, spre asfințit pînă la pîrăul Ichel, la miază-zi pînă la pădurea Rădiu.

Între 1807-1808, spre miază-zi de locul unde se află astăzi biserica de piatră, se zidește de către meșterul Ignat din satul Bravicea prima biserică din lemn de stejar cu hramul Adormirii Maicii Domnului. Pe timpuri se păstra o icoana a sfîntului Nicolae în spatele căruia era scris că iconostasul bisericii vechi a fost sfințit la 14 august 1810. Această biserică a existat pînă în anul 1850, cînd s-a drîmat. La început schitul Frumușica a fost condus de ieromonahul Serafim, unul din cei trei întemeietori, ucenic al lui PaisieVelicicovschi.

Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni, în anul 1812, acordă schitului Frumușica statut mănăstiresc cu viață de obşte şi numeste drept stareț pe ieromonahul Teodosie. Între anii 1815-1818 mănăstirea a fost condusă de egumenul Sinesie, care a fost călugarit la mănăstirea Noul Neamţ de către PaisieVelicicovschi. Pe timpul lui se construiesc trapezele și chiliile, se mărește gospodăria mănăstirii, iar numărul fraților se ridică pînă la 25. În mănăstire erau 20 de căsuțe care împrejmuiau biserica, dintre care 5 acoperite cu șindrilă și 15 cu stuf.

Cea mai prosperă perioadă din istoria mănăstirii este legată de numele arhimandritului Venedict, care a fost stareţ între anii 1818-1850. Pe timpul lui mănăstirea a devenit centru al culturii religioase și învățămîntului duhovnicesc. El a adunat o bibliotecă bogată și a înființat o școală duhovnicească, la care învățau  copiii clericilor basarabeni, printre care și viitorul Mitropolit Iosif Naniescu al Moldovei. În anul 1840 în apropierea bisericii vechi, se zideste o clopotniță din lemn de stejar. În anul 1847 începe construcția bisericii noi, din piatră, în locul celei din lemn, care se sfințește la 8 octombrie 1850. Acest vrednic stareț se trece din viață în vara anului 1850, neajungînd să vadă sfințirea ctitoriei sale.

Starețul arhimandrit Gherman zidește biserica de iarnă cu hramul Sfintei Treimi. Sfințirea acestei biserici a avut loc la 14 august 1861. Aproape toti stareții manastirii au fost funcționari ai eparhiei din Chisinau, în special blagocini pe mănăstiri, iar doi dintre ei, arhimandritul  Mitrofan  (1851 ) și egumenul  Varlaam (1857 ), au ajuns să fie episcopi  în Rusia.

Pe la mijlocul secolului  XIX, Biserica Rusă a închinat mănăstirea Frumoasa Sfîntului Mormînt din Ierusalim. Timp de aproape trei decenii, calugării mergeau în fiecare an la Ierusalim să ducă contribuţia cuvenită.

În anul 1898 la Frumoasa se aflau 89 de călugari și fraţi. Mănăstirea avea în proprietate 157 ha pămînt arabil, 25 ha de vie, 25 ha de livadă, 8 iazuri, 4 mori, o casa şi o geretă în piaţa veche din Chișinău, o casă în Telenești, o vinărie în Leuşeni, 2 prăvălii în sat, 96 stupi de albine, 104 vite, 25 de cai, 72 de porci,766 oi,1000 de păsări.

La 28 octombrie 1937 Frumoasa a fost transformată în mănăstire de maici, în scopul pregătirii cadrelor pentru nou înfiinţatul Institut al Călugăriţelor Infirmiere din Chișinău.

La 31 mai 1946 autoritățile sovietice închid mănăstirea Frumoasa, organizînd în clădire un orfelinat pentru copiii străzii. Călugariţele au fost silite să meargă la mănăstirea Hirova.

În perioada sovietică în incinta mănăstirii şi-au avut sediul  mai multe institutii : Școala-Internat pentru copiii surdo-muți (1965-1973 ), colonie pentru fete (1973-1986 ) și Școala–Internat pentru copii demenți (1986 -1994 ). În 1954 sînt demolate clopotnița şi cupola bisericii mari. În cei 200 de ani de existență (1804-2004), Mănăstirea Frumoasa a fost condusă de 25 stareţi și 4 stareţe şi a suferit 48 de ani de pustiire. La 20 septembrie 1994 Mănăstirea Frumoasa a fost redeschisă.