[în sus]Populația

Populaţia satului Hlinaia alcătuia 1162 de oameni în anul 2008.

[în sus]Istoria localitații

Satul Hlinaia a fost menționat documentar în secolul XVIII pe o hartă militară cu denumirea Glinca. Primii locuitori ai satului au fost moldovenii de pe malul drept al Nistrului, care au fugit de presiunea fiscală și cazacii zaporojeni. Din 1781 satul avea biserică, ceea ce demonstrează că la acea dată viața era destul de așezată aici. La 1795 satul număra 394 de locuitori.

În 1809 în sat ajung primii coloniști nemți, care primesc pămînt pe moșia satului și fondează colonia Gluckstal (Valea fericirii). În 1818 aici vin coloniști din Bavaria, Prusia, Wurtemberg, Elsace, Silezia, Ungaria. Ei au beneficiat de loturi de pămînt, scutiri fiscale, credite, au fost eliberați de serviciul militar. Toate acestea le-au permis să creeze comunități prospere.

În 1866 Gluckstal număra 306 gospodării cu 1506 locuitori și devine centrul volostei cu o populație de circa 7000 oameni, care trăiau în coloniile nemțești Neidorf, Bergdorf și Kassel, aflate în preajmă. Coloniștii construiau case din piatră acoperite cu olane roșii, anexe gospodărești, o biserică luterană.

Reformele din anii 60 – 70 ai secolului XIX i-au determinat pe mulți coloniști să emigreze, deoarece au fost introduse zemstvele prin care se reduceau drepturile și autoconducerea coloniilor nemțești.  În 1874 Legea privind serviciul militar i-a obligat pe toți bărbații care au atins 21 de ani să satisfacă serviciul militar activ timp de șase ani și 9 ani în rezervă. Mulți nemți au apreciat acesta ca pierderea ultimelor privilegii.

În anii 1892 – 1893 la Gluckstal funcționau 2 școli, o farmacie, un spital, oficiul poștal, cîrciuma, cîteva mori de vînt și cu aburi. În zonă se extrăgea piatră pentru construcții. În 1895 localitatea număra 3599 de oameni, în 1897 – 3345.

În preajma primului Război Mondial un număr mare de coloniști nemți au emigrat în SUA și America de Sud.

În timpul celui de-al doilea Război Mondial, puținii coloniști care mai rămăseseră s-au repatriat în Germania, astfel încît în 1949 satul număra 495 de locuitori (moldoveni, ucraineni și ruși).

În perioada sovietică aici a fost organizată gospodăria colectivă „Glinaia”. În sat a fost deschisă o școală de 8 ani, club cu instalație cinematografică, bibliotecă, ateliere de deservire socială, oficiu poștal, grădiniță, magazin, punct medical.