[în sus]Populația

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 1931 de oameni, dintre care 49.25% - bărbaţi și 50.75% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului: 98.34% - moldoveni, 1.24% - ucraineni, 0.10% - ruşi, 0.16% - polonezi, 0.05% - ţigani, 0.10% - alte etnii. În satul Aluniş au fost înregistrate 705 de gospodării casnice la recensămîntul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.7 persoane.

[în sus]Istoria localitații

Satul Aluniș a fost menționat documentar la 10 decembrie 1813. Pe moşia satului poate fi văzută o movilă funerară, lăsată de nomazii turanici din epoca marilor migrații.  

La începutul secolului al XI-le aAluniș era un sătuc mic fără biserică, școală, dar avînd o poștă cu 16 cai. Recensămîntul din 1835 găsea în sat 43 de gospodării ţărăneşti cu 119 bărbaţi şi 79 de femei.

La mijlocul secolului XIX la Aluniș avea moșie  prinţul Mihail Sturza de peste Prut. De altfel acesta stăpînea pămînt și în satele învecinate Recea, Sturzeşti, Ciubara, Nicoreni, Baraboi, Strîmba şi Ochiul Alb.

În 1901 la Aluniș își deschide ușile școala primară.  Către 1910 aici învăţau 45 de copii. Satul număra la această dată 190 de gospodării şi 1 216 locuitori.

[în sus]Monumente istorice

Biserica ,,Adormirea Maicii Domnului” din Aluniș a fost zidita începînd cu anul 1914, din lemn de stejar pe o temelie din piatră. Biserica a fost ridicată din banii stînși de locuitorii satului  și oierul Vasile Grosu. Sfîntul locaș și-a început activitatea în anul 1923. Din 1944 timp îndelungat biserica a fost închisă. Abia în 1989, în Postul Mare, a fost redeschisă și sfințită.