string(7) "library" string(8) "document"
514
80
1385
1457
1465
1401
1775
1466
1475
1812
1711
1832
1307

Descrierea Moldovei

9 10 11 12 13 14 15 16 17 18

Pivnicerul, este mai mare peste slujitorii de pe la pivniţi, iară el stă sub ascultarea cuparului şi butnarii şi alţi oameni cari lucrează în pivniţi, sunt sub mîna lui. Şi pentru leafa sa, are drojdiile vinului, din care face rachiu.

Logofătul de visterie; este poruncitor celorlalţi scriitori de visterie şi păstrează catastivele şi stă sub ascultarea Visternicului celui mare.

Cămăraşul de catastive; are la sine toate izvoadele şi toate catastivile pentru osebite cheltueli Domneşti împreună şi condica ostaşilor; şi cînd se face adunare oştilor pentru cercetare, atuncea ceteşte el numele fiecăruia. Şi asemenea face şi cînd li se dă leafa, dînd după aceea fiecăruia Căpitan condica ostaşilor din ceata lui, pe care o scrie el însuşi cu mîna lui; şi pentru osteneală, are de fiecarele cîte un taler nemţesc; adecă doi lei, zece parale.

Cămăraşul de lumini; are sama birului de ceară şi de săpun ce se numeşte haimen. Şi îl cheltueşte la luminări şi opaiţuri pentru curte.

Vornicul de tîrg; strînge dejma din toată marfa care se vinde cu măsura şi cu cumpăna, ci se numeşte la Moldoveni mortasipie şi ia luminări dela Cămăraşul de lumini şi le împărţeşte pe la slugile din curte; şi mai are datorie ca să poarte grijă şi pentru lemnele de foc ce sunt de trebuinţă pentru curte şi la vreme trebuincioasă să le împărţească prin odăi şi prin cuhne.

Vatavul de aprozi de tîrg; este asupra slujitorilor divanului, cari strîng birul şi alte dări ale orăşenilor şi le aduc la Visterie; cari stau toţi sub Visternicul cel mare, împreună cu Vatavul lor.

Vatavul de paici; are supt sine pe cei opt paici Domneşti cari sunt încinşi cu brîe de argint, cu sabie şi cu lănci cu mănunchele şi vîrfurele legate cu argint poleite cu aur, iară pentru slujba Domnului sunt aceştia.

Doi Vornici, carii sunt şi mai mari peste ţinutul Vasluiului.

Un comis: carele poartă grijă pentru grajdul ei, pentru caretă şi pentru cai.

Doi Cluceri, cari poartă grijă pentru hrană, de orz şi de fîn, atît pentru slugi, cît şi pentru grajd.

După aceştia sunt slugile cele de neam boieresc cari slujesc la curtea Domnească, pentru ca să iasă mai la înalte trepte de boierie:

Adecă:

50 Slugi ale divanului, carii stau împrejurul Domnului cînd şede în divan şi chiamă înlăuntru pe boieri.

24 Slugi la cămara cea cu arme.

12 Slugi la cabinetul cel mare.

3 Slugi la cabinetul cel mic.

7 Postelnici mai mari şi

24 Postelnicei mai mici, sau şi mai mulţi după cum voeşte Domnul să aibă.

50 Aprozi de divan, cari se asemănează cu Ceauşii Turceşti, adecă: au datorie să aducă la divan, pe pîrîţi; cari nu se arată la vadea şi să împlinească datoriile de pe la datornicii cei răi de plată.

24 Paharnicei carii slujesc la masă şi dau pe la boieri paharele cu vin.

24 Stolnicei, carii aduc bucatele dela cuhne, la masa Domnească.

60 Armăşei, carii ţin la opreală pe tîlhari şi pe boierii carii umblă să fugă, sau fac vreo greşală mai mare.

Uşierii, carii duc la gazdă şi slujesc pe solii Turceşti ai Porţii Otomane şi ai Hanului Tătarilor de Crăm.

CAP. VII. Despre oastea Moldovenească

Fiindcă am vorbit pentru boieriile Moldoveneşti şi pentru dregătoriile slugilor din curtea Domnească, urmează acum ca să dăm o scurtă înştiinţare şi pentru oastea ce ţinea Moldova odinioară şi încă tot mai ţine şi pînă acum.

Hronicile patriei noastre, povestesc, cum că, cînd încă era Moldova slobodă, avea oaste la şaptezeci de mii şi de multe ori şi pînă la o sută de mii de oameni. Şi nici va fi necrezut aceasta, de vom socoti cu ce megieşi puternici a avut Moldova război pe acele vremuri: Adecă cu Turcii, Leşii, Cazacii, cu Ungurii şi cu Muntenii. Şi cum că îşi apăra slobozenia ei de către năvălirile lor, pînă în vremea lui Bogdan III-lea, ci încă şi hotarele şi le-au lungit. Însă această putere a Moldovenilor după cum a fost ajuns vîrful cel mai înalt sub stăpînirea lui Ştefan cel Mare, aşa a început după aceea a-şi cădea încet, încet; căci stăpînitorii ţării, carii au fost în urma lui Bogdan III-lea (care a închinat Moldova la Turci) ne mai avînd frică de năvălirile vecinilor pentru că se afla sub paza Turcilor, au părăsit purtarea de grijă de război, dupre cum pretutindinea se obişnueşte în vreme de pace.

Şi pentru că ei socotea a nu mai fi de trebuinţă să ţie atîţea oameni, neavînd trebuinţă de dînşii, au îngăduit bucuroşi de nu numai că au căzut cetele ostaşilor din vitejia lor cea veche ci încă au scăzut şi din numărul lor. Însă tot povestesc hronicile Moldoveneşti că pînă în vremile Movileştilor, nu s'au ţinut oameni de oaste mai puţini decît patruzeci de mii. Iară apoi în urma acestora, atît prin turburările cele din lăuntru, cît şi prin sila Turcilor, (carii au luat prilej din răscoalele Domnilor, de au micşorat puterea Coronii Moldoveneşti): atîta a căzut puterea Moldovenilor, încît acum de abia sunt vrednici să stea împotriva vrăjmaşilor lor, cu şase sau opt mii de ostaşi. Şi aceştia se osebesc între sine, în ostaşi cu leafă şi ostaşi de scuteală, cari slujesc cu cheltueala lor, numai ca să fie scutiţi de bir. Preste ostaşii cei cu leafă sunt aceşti dregători:

1. Baş bulu-başa: acesta porunceşte la zece bulu-başi sau căpitani, dintru carii fieştecarele are supt mîna sa mai cîte o sută de Simeni, ce se numesc aşa turceşte şi se înţelege ostaşii aceia cari slujesc cu bună leafă dintre Sîrbi, Bulgari, Arnăuţi şi Greci şi sunt pentru straja Domnească din curte, cari necontenit se schimbă între sineşi pre rînd şi au lăcaşurile lor pre lîngă zidul curţii.

2. Patru căpitani nemţeşti, cari aveau mai nainte sub porunca lor, preste o mie de oameni; iar acum de abia au rămas cîte 25 de oameni supt steagurile lor.

3. Patru căpitani căzăceşti, încă avea mai nainte asemenea o mie de ostaşi, sau şi mai mulţi supt ocîrmuirea lor, iară acum de abia au rămas cu 40 sau 50 de oameni patrioţi ai lor, cari sunt mai ales din Zaporojeni.

4. Douăzeci de căpitani călăreţi, povăţuesc ca la o sută de oameni şi fieştecarele are leafă, pe lună 6 lei 30 parale, sau 3 taleri nemţeşti.

5. Unsprezece Vel căpitani, adecă căpitani mari, sunt toţi supt ascultarea Hatmanului. Căpitanii Tătarilor Lipcani, adecă ai Schiţilor acelora cari au fost locuit în Litvaniea şi acum sunt Mohametani: aceşti căpitani sunt patru sau şi mai mulţi dupre voinţa domnească.

6. Beşliagasi, are sub ascultarea sa doi căpitani de ai Beşliilor. Acesti Beşlii sunt Tătari sau Turci, pre cari îi ţine Domniea pentru împiedecarea răpirilor de către oştile Turceşti şi pentru pedepsirea Turcilor, cînd fac vreo necuvinţă, pentrucă muftiii zic că este mare greşală ca să bată şi să pedepsească necredincioşii (creştinii), pre vre un mohametan; aceştia sunt mai sus decît ostaşii cei de scuteală.

7. Bulugbaşii de tîrguri, sunt în fiecare tîrg cîte patru sau cinci, iară în Iaşi sunt zece şi stau sub ascultarea Agăi. Opt căpitani preste dărăbani şi asupra lor este vel căpitan de dărăbani, carele încă stă sub ascultarea Agăi.

8. Nouăsprezece căpitani de polcuri, întru care polcuri sunt o mie de oameni de prin cele 19 ţinuturi ale Moldovei şi fieştecare polc era mai nainte cîte din zece roate, cari se zic la Moldoveni sutaşi; însă acum foarte le-au scăzut numărul. Aceştia sta mai nainte sub ascultarea Vornicilor celor mari, acelui de ţara de jos şi acelui de ţara de sus; iară acum toate cetele ostaşilor s'au dat supt ocîrmuirea Hatmanului.

Aceia carii se află dintru aceşti căpitani pre lîngă hotar, păzesc străjile munţilor şi trecirea apelor; iară cei ce sunt în mijlocul ţării unde nu este frică pentru vrăjmaşi, străjuesc la curtea Hatmanului şi se trimet de către dînsul în slujbele ţării, şi cumcă ei să fi fost odinioară Husari, ne arată numele cetelor acelora, care se numesc Hănsari. Hănsarii de ţara de jos şi de ţara de sus, sunt ai celor doi vornici mari a provinţiilor acestora; şi nu fac slujbă ostăşească, ci sunt numai pentru lucrarea ţarinilor şi pentru aceia le-au şi stîrnit lor Moldovenii acest proverb, care zice: dela arme la sapă.

Tot către această stare se socoteşte şi ceata vînătorilor Moldoveneşti, care are spre locuire cu vatavul ei, un sat mai mare de o sută de case, la munte în ţinutul Neamţului, carii au datorie la vreme de război, să fie tot pre lîngă Domn în taberi; iară la vreme de pace se zăbovesc numai cu vînatul şi aduc la curte tot felul de fiare, cerbi, oi sălbatice şi altele care se află prin codri; pre unele vii, pentru desfătarea Domnului şi pre altele moarte pentru masa lui şi pentru aceea sunt scutiţi de bir; iară pentru cheltuiala încărcăturii puştilor, au leafă osebită.

9. Călăraşii de Ţarigrad sunt 50, cu vatavul lor şi toţi vorbesc turceşte şi au datorie să meargă la Ţarigrad cînd este trebuinţă şi pentru aceea osebit că sunt slobozi de bir, mai au şi dela Visteriea ţării cîte 20 de taleri.

10. Călăraşii de Galaţi, încă au vatavul lor şi fac asemenea slujbă ca şi călăraşii de Ţarigrad, fiind şi la număr tot 50; însă cînd se trimit undeva, nu li se dă mai mult dela Visterie decît cîte 10 taleri.

9 10 11 12 13 14 15 16 17 18