Şi măcar să se afle scos din Domnie, dar cînd merge la biserica Patriarchiei, şade în strana cea Domnească, întru care nimenia altul nu poate să şează, fără numai cînd este la Ţarigrad vreunul din ceilalţi Patriarchi.

Asemenea cinste are şi Doamna lui, avînd în tinda bisericii strană osebită pentru dînsa, care este mai înaltă decît celelalte strane.

Osebit de aceasta şi casă îşi zideşte dupre plăcerea sa şi o împodobeşte precît îi este la putinţă. Şi are petrecerea sa slobodă cu solii curţilor Europei, adică ai Franţezilor, ai En­glezilor şi ai Veneţiei şi cu alţii. Pentru că Turcii cred, că unul ce se află trăind în Ţarigrad nu poate să facă nici o lucrare în potriva Porţei Otomane şi cînd merge undeva, ia cu sine patru sau şi mai mulţi din slugile sale, şi dacă voeşte încalică pe cal împodobit cu cele mai frumoase tacîmuri; şi împreună cu toate slugile sale, poartă strae ori de care văpsea dupre cum voeşte, iară celorlalţi creştini este oprit să poarte strae verzi şi ciobote galbene. Şi cînd merge el la curtea Vizirului, descalecă la scară şi i se dă titlul Domnesc de către Chiaia şi de la alţii şi i se dă cafea şi altele dupre obiceiul turcesc, dîn­du-i toată cinstea care obişnuesc Turcii a o da Domnilor celor stăpînitori şi mai înainte avea, atît Beizadelele Domnilor, cît şi Domnii cei maziliţi, dela vistieria împărătească o leafă ho­tărîtă pre toată ziua, dela cinci pînă la zece taleri împărăteşti. Însă mai la urmă s'a ri­dicat acest obiceiu. Şi de bir este slobod cu toţi oamenii săi pînă'n vremea de acum; şi poate în iveală să-şi facă vin pentru curtea sa, iară să-l vînză nu este volnic: însă aceasta nici Domnii nu au cerut nici odinioară. Pentru că la Moldoveni şi mai ales la obrazele cele mari, tot felul de vînzare se socoteşte a fi necinstită, osebit de vînzarea pîinei care fac pe moşiile lor.

Şi atuncea are un Domn şi mai mare norocire, cînd nu se vădeşte vina pentru care vor să-l maziliască, ce satură numai lăcomia Vizirului. Pentrucă după obiceiul turcesc schimbîndu-se Vizirii foarte des, apoi Vizirul cel nou ca să descopere înşelăciunea şi vicleşugurile celuilalt, face îndată cercetare pentru cele ce a luat cu strîmbătate şi preste suma hotărîtă, de la Domnul Moldovei şi al Ţării Româneşti. Şi apoi pentru ca să mai mărească el vina celuilalt, de multe ori iartă pre un Domn cu greşale mai mici şi descoperă lăcomia celuilalt, numai ca să dee înţelegere şi pentru îndestularea lăcomiei lui.

CAP. VI. Despre Boieriile Moldovineşti şi despre stările lor

Fiindcă pînă aici am pomenit de multe ori pentru boierii Moldovei, dupre cum şi în capetele următoare avem să vorbim încă şi mai de multe ori, socotim a fi de folos ca să arătăm cetitorului celui iubitor de ştiinţă şi pentru boieriile lor.

Ei se numesc în limba ţării Boieri, care nume este împrumutat dela slavoni, prin schimbarea cuvîntului celui drept slavonesc, boleariu, cu care popoarele slavoneşti obişnuia în vremile vechi a numi cu acest nume pre toţi magnaţii lor.

Ivirea boierilor lor este neştiută şi întunecată, pentru lenevirea istoricilor Moldoveneşti.

Numai atîta cît adeverează pildele noroadelor celor de prin prejur, a Serbilor şi a Bulgarilor, cumcă slujbele lor sunt cu mult mai vechi decît descălecarea Moldovei.

Însă stăpînitorii acei de mult ai Moldovei, nu împărţia dregătoriile cele mai de frunte ale curţii, pre la boierii lor aşa cum se urmează acum şi sunt aşezate de Alexandru I cel bun, după ce a primit el dela Ioan Paleologul, numele de Despot şi coroană crăiască, voind ca să-şi întocmească toată curtea sa, dupre obiceiurile curţii Împărăteşti.

Şi aceasta o va crede fieştecarele prea lesne, numai de va alătura cu amăruntul boieriile ceste de acum ale Moldovenilor, cu acele ce era mai nainte la împăraţii Greceşti, pre care le-a scris Curopalat şi Gheorghe Codin într'o carte osebită, căci va afla la amîndouă tot un nume şi tot o slujbă a boierilor celor mari, care atît la Divan stau lîngă Domn, cît şi prin ţinuturi împlinesc poruncile lui şi slujesc curţii. Drept aceia ei se împărţesc acum în Moldova, ca şi odinioară la Greci, în boieri de sfat şi în boieri de Divan.

Boierii de sfat, adecă aceia cari sunt în trebile ţării sfetnicii cei din lăuntru ai Domniei, sunt aceşti şeapte. Adecă:

1. Logofătul cel mare este înaintea tuturor celorlalţi şi la toate sfaturile este Prezident şi Director, carele întîi pune înaintea celorlalţi sfetnici, pricina aceea pentru care este să facă sfat din porunca Domnească. Şi după ce aude el hotărîrea fieştecăruia, înştiinţează pre Domn pentru hotărîrea ce s'a făcut. Iar cînd este trebuinţă, ca să fie Domnul rugat în numele tuturor boierilor pentru oarecare pricină, apoi numai singur el poate să facă acea arătare şi pentru aceea i s'a şi dat nume Grecesc, Logofetis. El mai are şi trebuinţa hotărîtului şi desfacerea pricinilor, atît pentru stăpînirea ţarinilor, cît şi pentru datoria ce este la munca lor şi curtenii încă sunt sub stăpînirea lui, adecă aceea cari nu au ajuns în starea boierească; şi pentru semnul boieriei lui, poartă la grumazi gherdan cu lanţ de aur şi în mîna sa toiag aurit; şi cînd era Moldova încă deplin în floarea sa, era sub această boierie şi oblăduirea cetăţii Moncastron, ce se zice acum Acherman. Însă după ce au luat Turcii cetatea dela Moldoveni, i s'a dat zăciueala din ţinutul Cernăuţului.

2. Vornicul de ţara de jos, poartă grijă la curtea Domnească, pentru toate trebile aceştii provinţii şi are sub sineşi toate curţile cele dregătoreşti, ce sunt în partea aceasta a ţării şi înaintea lui se aduc toate pricinile lor cele de judecata politicească. El răspunde la pricinile cele de osîndire şi poate să hotărască pedeapsa morţii la tîlhari, la ucigaşi şi la prădătorii de biserici şi la alţi făcători de rele şi fără de a întreba pre Domn. Pentru semnul boieriei lui, poartă toiag aurit; şi odinioară cînd se ţinea Basarabia de Moldova, era asupra lui oblăduirea cetăţii Chilia, iară decînd s'a luat Basarabia dela Moldoveni, i s'a dat Bîrladul sub stăpînire, însă pentrucă el trebue să fie necontenit la curte, dupre slujba ce are, pune în locul său pre alţi doi din boieri.

3. Vornicul de ţara de sus, are asemenea putere în provinţia sa, ca şi vornicul de ţara de jos şi încă poartă în mîini toiag aurit, pentru cinstea boieriei lui şi sub stăpînirea sa este ţinutul Dorohoiului.

4. Hatmanul sau arhistratigul a toată oastea. Această dregătorie o avea în vremile împăraţilor Greceşti, ispravnicul cel mare al curţii împărăteşti. El este căpiteniea tuturor Călăraşilor şi are sub stăpînirea sa toată oastea cea cu leafă, atît călărimea cît şi pedestrimea. Are oblăduirea asupra ţinutului Sucevii şi cînd merge la curte poartă în mîini toiag aurit.

5. Postelnicul cel mare. El orîndueşte toate în curtea domnească şi are sub sine pre toate slugile cele dinlăuntru ale curţii şi pre călăraşii cari sunt orînduiţi pentru poşta Ţarigradului şi a Crămului, ce să numesc Beslii. La sfatul cel de taină, nu are el nici loc de şidere, nici cuvînt de răspuns; însă de multe ori este şi el primit, ori cu învoeala celorlalţi, sau din porunca Domnească şi atuncea trebue să-l socotească vechil în locul Domnului şi are purtare de grijă, ca ceilalţi sfetnici cît de curînd şi dupre voinţa Domnului să hotărască pricinile cele mai pătrunzătoare ale ţării. El are oblăduirea Iaşului şi este cel mai ales judecător al locuitorilor lui şi la curte poartă toiag de argint.

6. Spătariul cel mare, este orînduit asupra celor purtători de spata Domnească şi are stăpînire peste jumătate din ţinutul Cernăuţului şi la praznicile cele mari ce se zic Despotice, se îmbracă. în haină de fir şi cu un turban cu pietre scumpe şi la vremea în care ascultă Domnul Dumnezeeasca Liturghie, sau şeade la masă, poarta spata Domnească.

7. Paharnicul cel mare, la praznicile cele mari, dă el întîi Domnului paharul cu vin şi are suh sineşi pre ceilalţi paharnici, şi toate viile domneşti sunt în purtarea sa de grijă, silind ca să se lucreze cu rînduială şi să se culeagă la vreme, şi pentru aceea toţi vierii stau sub stăpînirea lui şi nimeni nu este slobod în toată ţara să-şi culeagă viea, pînă nu va lua voie dela dînsul prin oarecare dar mic, care voie să dă mai ales la 14 zile ale lunii lui Septembre şi aceasta îi aduce lui destul venit; şi osebit de acestea are şi stăpînire asupra ţinutului Cotnarii.

8. Cu aceşti şeapte sfetnici se mai socoteşte şi Visternicul cel mare. Acesta strînge banii venitului Domnesc şi plăteşte acolo unde i se porunceşte de Domn şi are sama cheltuelilor şi a veniturilor şi toţi scriitorii visteriei ce se zic dieaci de visterie, trebue să asculte de poruncile lui şi numai pentrucă are la mîna sa, cheile dela casa sfatului de taină, pentru aceea se socoteşte şi el al optulea între sfetnici, însă nu are între dînşii nici loc de şedere nici cuvînt. Iară cînd este la sfat şi vre o pricină de-ale visteriei, atuncea şi el şeade dimpreună, însă nu pentru ca să fie şi el sfătuitor, ci numai ca să asculte poruncile celorlalţi şi să le împlinească.

După aceşti opt sfetnici, urmează boierii de Divan, cari se osebesc în trei stări. Starea întîi, ce se numesc boierii mari, sunt aceştiea:

1. Stolnicul cel mare. Este orînduit peste culmea domnească şi preste oamenii ei, şi orîndueşte bucatele pentru masa Domnească, pre la sărbători şi la alte veselii ale curţii, şi le încrede pre dînsele prin gustare şi stă la masă pînă la al treilea pahar, şi osebit de alte băuturi, i se mai dă dela cuhnea Domnească, şi cele trebuincioase pentru masă.

2. Comisul cel mare, are în purtarea de grijă toate grajdurile şi tacîmurile cailor, slugile lor, fierarii şi carăţaşii. Şi este orînduit preste Branişte, un şeş pentru fînaţ ce este lîngă Prut, şi poartă grijă de se coseşte pre dînsul fînul pentru grajdiul Domnesc şi de acolea este hotărît pentru dînsul, un venit ştiut. Preste acestea, mai are încă la cîte trei ani, cîte 20 taleri, dela fişte care moară cu dubac, de care sunt pe Prut îndestul de multe.

3. Medelnicerul cel mare, la praznicile şi veseliile cele mari, dă Domnului de spălat înainte de masă şi are jumătate din venitul dela Ştefăneşti.

4. Clucerul cel mare, carele s'ar putea zice şi ispravnic mare al Curţii, este asupra tuturor cămărilor domneşti, întru care se păstrează legumile, untul, mierea, brînza, sarea şi altele ca acestea şi poartă grijă ca să se strîngă toate la vremea lor şi să se păstreze bine şi dă din trînsele cînd este de trebuinţă şi cînd îi porunceşte Domul. Domnii i-au rînduit lui zeciuelele oilor care le ţin locuitorii ţărani de pe lîngă munte.

5. Sardarul (Kampiducs) ce se înţelege general leitenant, după obişnuirea limbelor Europei; este mai mare poruncitor peste călărimea din ţinutul Lăpuşnei, a Orheiului şi a Sorocii; şi apără ţara care este între Prut şi întru Nistru şi intre Basarabia, de năvălirile Tătarilor de Krăm şi de Bugeac.

6. Serdarul cel mare; este asupra casapilor şi are datorie ca să aibă purtare de grijă, să fie vite de tăiat pentru masa Domnească şi să împărţească carnea, pre la cei ce au tain din Curte.

7. Jitnicerul cel mare; strînge grîul care este pentru trebuinţa Domnească şi poartă grijă ca să se pue prin jitniţe!

8. Pitarul cel mare; este asupra pitarilor, şi poartă grijă ca să fie făină şi să se facă în toate zilele pîine proaspătă, atît pentru masa Domnească cît şi pentru ceialalţi tainţii.

9. Şetrarul cel mare; are purtare de grijă pentru corturile Domneşti şi la drum pentru armele cele mari şi cele mici, aşază taberile, şi are adică slujbă atîta ca un Feldţaig-maister, cît şi ca un General cvartir maister.

10. Armaşul cel mare; este poruncitor celorlalţi armăşei care sunt ca la vreo 60. Cînd este cineva judecat la moarte atuncea are el datorie, ca să poarte grijă pentru plinirea hotărîrei Domneşti. Preste aceasta mai are el purtare de grijă şi pentru temniţe şi pentru tubulhana, adică muzica Enicerilor.

11. Logofătul al doilea; este în locul Logofătului celui mare; şi cînd are acela împiedecare de alte trebi mai mari, atuncea orîndueşte el pe acesta în locul său, ca să hotărască arăturile şi moşiile.

12. Uşerul sau portarul cel mare; este asupra celorlalţi uşeri, şi poartă grijă pentru Capigi-başa şi alte Agale, ce se trimit de Vizirul dela Curtea Împărătească.

13. Aga; ia aminte pentru străjle din Iaşi şi este poruncitor peste Segbanii de scuteală, cari slujesc fără de leafă, numai pentru ca să fie slobozi de bir. El hotărăşte pricinile cele mai mici ale locuitorilor din Iaşi şi dacă întîlneşte el pe uliţe pe vreun om necuvios, sau beat, îl pedepseşte pe unu ca acela pe loc, măcar să fie ori unde. Peste acestea săvîrşeşte el toate acelea ca şi un Enicer Aga la Turci.

14. Postelnicul al doilea; isprăveşte slujba Postelnicului celui mare şi ia aminte peste toată curtea. Însă slujba lui cea mai aleasă este, ca să ducă în lăuntru la Domn pe boierii cei mari, cari sunt scoşi din slujbe şi pe ceialalţi dregători ai ţării şi cînd are vreunul dintre dînşii ca să se roage pentru ceva la Domn, atuncea el are datorie ca să ducă în lăuntru cererea lor, şi să le aducă răspuns înapoi.

15. Logofătul al treilea, sau Secretarul Domnesc; pecetlueşte scrisorile Domneşti cu pecetea cea mică, le scrie şi le dă la Domn ca să le iscălească şi este orînduit peste cămară şi peste uricari, adică scriitorii de hrisovuri. Isprăveşte pricinile Mănăstirilor şi duce în lăuntru la Domn pe Mitropolitul, pe Episcopi şi pe ceialalţi bărbaţi bisericeşti. Şi cînd vin soli de pe la alte curţi, atuncea el are purtare de grijă pentru dînşii, ca să li să facă ţeremoniile după obiceiul curţii şi poartă la sine în lanţ de aur pecetea, cu care pecetlueşte el anaforalele, sau hotărîrile cele de judecată pe care le iscăleşte Logofătul cel mare cu mîna sa.

16. Căpitanul de Darabani, ocîrmueşte pe darabani, care nume este alcătuit din cuvîntul cel nemţesc, taraban; şi se înţelege pedestraşi cari străjuesc la Curtea Domnească, el cearcă străjăle ziua şi noaptea, le rîndueşte şi le schimbă; şi cînd lipseşte Aga din oraş, este el deplin în locul lui.

Toţi boierii aceşti de sus pomeniţi sunt starea I-a şi se numesc boieri mari. Şi osebit de cinstea care le o dă lor oficia sau dregătoria lor, mai au încă şi această putere, ca în toată Moldova pe unde sunt cu aşezarea, să judece pe supuşii lor şi să le hotărască pricinile. Însă boierii de starea a II-a şi de starea a III-a, nu au puterea aceasta.

Sardarul, Logofătul al II-lea, şi Logofătul al III-lea, Postelnicul al II-lea, cum şi Căpitanul de Darabani, măcar că sunt sub ascultarea altora şi au asemenea slujbe ca şi boierii cei mari, cari au tot aceleaşi dregătorii şi ar fi mai mult să se socotească în starea a doua; însă pentru că slujbele lor le dau mai multă cinste, decît ale acelora din starea a II-a şi pentrucă în toate zilele sunt mai mult pe lîngă Domn, pentru aceea au şederea lor între boierii din starea dintîi.