I. Levit. Când Erhan, după cum povestise singur la aceeaşi şedinţă furtunoasă a Sfatului Ţării, l-a informat pe generalul Broşteanu că în Republica Moldovenească execuţia a fost anulată şi criminalii trebuie predaţi „tribunalului militar, care îi supune pedepselor inclusiv muncilor silnice”, generalul răspunse: „Judecător sunt eu şi pentru toate crimele se vor aplica pedepse serioase”. (I. Levit., op. cit., pag. 191)

V. Stepaniuc. […]la 12.01.1918 la Străşeni […] Şeful guvernului moldovenesc, P. Erhan, i-a explicat comandamentului român că Republica Moldovenească dispune de legi proprii, care se cer respectate. Replica generalului român E. Broşteanu a fost violentă: „Eu sînt judecător aici!”[22, p. 191] ( Teza: p. 64-65)

Chiar şi din analiza acestor trei mostre este clar că citatul din lucrarea lui I. Levit e foarte departe de formula utilizată de V. Stepaniuc, în timp ce în fragmentul invocat din lucrarea lui V. Stati se regăsesc câteva sintagme identice cu cele folosite de V. Stepaniuc.

I. Levit. În primele zile ale lui ianuarie, oştirile româneşti, cu forţe relativ mici, au ocupat pe malul basarabean al Prutului Cahulul, Leova, Bolgradul şi un şir de sate ( Vadul-lui- Isac, Manta ş.a.) După cum comunicase presa, „În Cahul românii au declarat stare de asediu. Oştirile şi populaţia sunt dezarmate. Sovietele şi comitetele au fost gonite. A fost introdusă pedeapsa cu moartea. ( I. Levit, op. cit.,p. 169)

V.Stepaniuc. Din primele zile ale lui  ianuarie 1918 armatele româneşti au ocupat oraşele Leova, Cahul, Bolgrad, Ungheni, satele Vadul lui Isac, Manta ş.a. Presa vremii informa: „Oraşul Cahul a fost declarat de români sub stare de asediu. Unităţile militare ( din localitate) şi populaţia au fost dezarmate. Sovietele şi comitetele au fost dezarmate. A fost introdusă pedeapsa cu moartea”. [22, p. 169] ( Teza: p. 60)