Ciocîrlia o putut fi tari fată care-o vrut să să urce pînă la cer da lu Dumnezo nu i-o plăcut dă ie. Dă acie cînd să suie în sus zîce-aşe:

   „Sus, sus, sus !

   la Dumnezo m-am suit

   Dumnezo cînd m-o zărit

   D-un picior m-o apucat

   Şi-n ceriu m-o scuturat”

După acie vine-n jos zicînd:

   „Ţurlui, ţurlui, ţurlui

   la copii minte nu-i

   nu-i, nu-i , nu-i !