Pribeagu Ion
Ion Pribeagu este un poet și umorist moldovean născut la data de 27 octombrie 1887 Sulița, județul Botoșani. Pe numele-i adevărat Isac Lazarovici, acesta își are originile din nordul Moldovei. A scris foarte mult în viața lui: piese, reviste, cronici și în proză, dar mai ales în versuri. Ca poet și umorist, a fost deseori tentat să scrie mai libertin, așa cum au făcut la vremea lor Creangă, Alecsandri și alții. A scris mult „pentru sertar", iar aceste realizări le ținea numai pentru el, strînse într-un dosar și ferite de priviri indiscrete. În decursul a peste 60 de ani de activitate, a publicat aproape tot ce a realizat, în afară de aceste creații intitulate chiar de el „impertinente". Conștiinciozitatea și etica lui profesională nu l-au lăsat să depășească o anumită limită în relațiile lui cu cititorul. În perioada 1939 - 1944 a scris texte umoristice pentru spectacole. Este autorul versurilor cunoscutei melodii „Zaraza". În anul 1962, a emigrat în Israel, unde a continuat să scrie poezie umoristică în „Cronica rimată a cotidianului Viața Noastră" din Tel Aviv și a fost autorul a cîtorva spectacole de revistă. Ion Pribeagu s-a stins din viață în anul 1971, la Tel Aviv, Israel. Vine un flăcău acasă: - Mamă! Tată! Ard de dor! Am decis să mă însor Cu fata lui moş Arvinte, Că-i frumoasă şi cuminte Gingaşă şi educată, Pe deasupra încă-i fată. Mama-l pupă şi-l mîngîie, Lăcrămînd de bucurie. Numai tata-i supărat Şi-l priveşte încruntat. Pe urmă îl ia de-o parte Şi începe de departe: - Mai demult, în tinereţe, Ne-am iubit cu mama fetei. N-o s-o iei, că nu se poate, Ea ţi-i soră, tu-i eşti frate! Flăcăuandrul, abătut, Mult a plîns şi a băut, Şapte zile, şapte nopţi, Într-un beci, ascuns de toţi. Peste-o lună jumătate, Vine iar c-o noutate: - Mamă! Tată! Mă insor Cu copila lui Bujor! Aşezată, gospodină Şi mîndră ca o grădină. Mama îl îmbrăţişează, Fericită lăcrămează. Numai tata-i foc şi pară. Îl conduce în cămară Şi îi zice: - Scump fecior, Cu femeia lui Bujor Ne iubisem noi cîndva, De la mine-a rămas grea. Tu-i eşti frate, puişor, Deci nu poţi să te însori. Iar băiatul, întristat, Iar a plîns nealinat, A băut rachiu şi vin, Ca să uite de venin. Încercînd a treia oară Să-şi aleagă soţioară, Tata iar i-a povestit Că cu mă-sa s-o iubit. Iar pe urmă o aflat Că la fetele din sat, Vasilicai lui Arvinte Şi fetelor de părinte, Maricicăi lui Tulica Şi fetei mătuşii Nica, Copilei văcarului Şi fetei primarului, Anişoarei lui Dodon, Pistruetei lui Anton Şi odraslelor vecinii, Fetei grase-a lui Arsenii, Adrianei lui Costică, Esmeraldei lui Opincă, Mădălinei lui Istrate... La toate le este frate! Flăcăului, de amar, Îi curg mucii în pahar. Fetele de măritat Toate i-s surori în sat. Mama-l vede abătut Şi îl ia la descusut. El suspină ca de boală, Plîngînd maică-sii în poală. Cu năduf şi supărare Îi spune măicuţei sale: - Tata a însămînţat Muierile de prin sat. Cum, dracu, să te însori Dacă toate ți-s surori? Măicuţa, cu voie buna, Rîde-n hohot ca nebuna. - Ce-i cu tine, mamă dragă, Aici nu-i nimic de şagă! - Apoi, dragul meu fecior, Rîd, că eşti neştiutor. Adu-mi noră orice fată, CĂ NU EL ÎŢI ESTE TATĂ! Ion Pribeagu |
În contextul lansării programului ”Satul European”, ce probleme vitale există în localitatea dumneavoastră?
- Statut:
- Sat
- Prima atestare:
- 1875
- Populația:
- 186 locuitori
Odaia este un sat din cadrul comunei Șișcani, raionul Nisporeni. Localitatea se află la distanța de 20 km de orașul Nisporeni și la 81 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 186 de oameni. Satul Odaia a fost menționat documentar în anul 1875.