Juravschi Nicolae
Nicolae Juravschi – sportiv (canoist) de performanță, multiplu campion al Uniunii Sovietice, multiplu campion naţional, dublu campion olimpic aur, camion olimpic argint, de opt ori campion mondial, cel mai bun sportiv moldovean al secolului XX (2001), pedagog, jurist, președinte al Comitetului Național Olimpic al Republicii Moldova (4 termene), politician, deputat în Parlamentul Republicii Moldova din anul 2011. Născut la 8 august 1964 în satul Chircăiești, raionul Căușeni, Republica Moldova în familia lui Afanasie și Maria Juravschi. Tatăl său a decedat, cînd Nicolae avea doar trei ani, mama rămînînd sprijinul și alinarea celor trei copii (Nicolae are două surori). Îi plăcea foarte mult sportul din fragedă copilărie, participa la toate competițiile posibile, primele dintre acestea în clasele primare, gen starturi vesele. Se străduia însă să fie prezent oriunde erau competiții sportive, indiferent pentru ce vîrstă erau: pentru copii, juniori sau seniori, dacă nu în calitate de participant, atunci ca amator, ca suporter, atît la competițiile din satul natal, cît şi la cele raionale. Mama l-a susținut în toate, știindu-i marea pasiune și tolerîndu-i cu multă dragoste desele absențe de acasă. Știa de mic ce vrea să devină, într-o compunere școlară „Viitoarea mea profesie" a scris că vrea să devină profesor de cultură fizică. Astfel, cînd era în clasa a VII (1978) a venit împreună cu mama la admitere la Școala-internat Republicană cu Profil Sportiv, își dorea să devină fotbalist, dar nu mai erau locuri. A făcut întîi lupte, apoi atletism, fără să înregistreze rezultate foarte bune. Educatoarea Ecaterina Leahov şi antrenoarea Vera Ostapenco au sfătuit-o pe mama lui să-și încerce puterile la caiac canoe. Astfel, ajunge să-l cunoască pe primul său antrenor, Pavel Cadnicov. Ca în 1979 să participe la prima sa competiție de caiac canoie de la Dubăsari, la distanța de 500 de metri, cînd, practic, aflîndu-se pe locul doi, cu 20 de metri înainte de sosire, i se răstoarnă barca. A fost o lecție dură, credea că i s-a sfîrșit cariera, l-au susținut însă și antrenorii, şi colegii, și familia. Așa că a perseverat spre alte înălţimi. Dorința fierbinte de a atinge întotdeauna obiectivele trasate, tot din copilărie i se trage. Spre exemplu, dorindu-și foarte mult o bicicletă și știind că familia nu și-o putea permite (creșteau fără tată, care decedase) și vrînd neapărat să țină pasul cu colegii săi și-a meșterit singur o bicicletă, folosind în loc de camera pentru roți un furtun de cauciuc, era deja atunci conștient de faptul că dacă îți dorești ceva, trebuie să obții, depunînd tot efortul de care ești capabil. Astfel, a tins an de an să devină membru a unui lot cît mai valoros, participant al celor mai importanțe competiţii, ca să atingă prin multă abnegație scopurile scontate. Într-unul din interviuri recunoştea că nu s-a născut cu capacități sportive deosebite, nu i s-a întîmplat ca să se lupte între ei antrenorii pentru el, ba chiar nu vedeau în el un sportiv cu perspective, dar Nicolae consideră că acest lucru a fost spre bine, impunîndu-l să-și dovedească atît sie, cît și altora de ce este capabil, acesta fiind întotdeauna un stimulent de a atinge noi performanțe. Nicolae Juravschi a reușit să atingă performanțe impunătoare cu Alexandru Chirpicenco, care i-a fost antrenor și Victor Reneiski, coleg de barcă, ambii beloruși de naționalitate. Antrenorul a reușit să le pună în valoare talentul și să le insufle încredere în sine, ca împreună să obțină cele mai mari rezultate sportive. A jucat pentru "Dinamo" (Chișinău). Reușește să devină membru a lotului Uniunii Sovietice, lucru foarte complicat și să se mențină înregistrînd performanțe de invidiat din anul 1985 pînă în 1992, devine dublu campion olimpic la caiac-canoe în 1988, la vîrsta de 24 ani. Pentru echipa națională din România a evoluat din 1992 pînă în 1995. Începînd cu anul 1996 a jucat pentru echipa națională a Republicii Moldova. Din anul 2001 pînă în prezent este Președinte al Comitetului Național Olimpic din Republica Moldova. A adunat în cariera sa de sportiv peste 200 de medalii, inclusiv, două medalii olimpice de aur, una – de argint, opt – de campion mondial etc. Studii: Universitatea de Stat de Educație Fizica și Sport (INEFS), Universitatea Pedagogică de Stat, Facultatea Educație Fizica și Sport, Universitatea de Stat a Moldovei, Facultatea de Drept. Palmares sportiv: 1985-membru al echipei naționale Olimpice a Uniunii Sovietice – caiac canoe 1985-1988 multiplu campion al Uniunii Sovietice 1985-1996 multiplu campion naţional 1988 - Jocurile Olimpice de la Seul, dublu campion olimpic (dublu 500 m, dublu 1000 m cu V. Reneiski, a reprezentat URSS) 1992 - Jocurile Olimpice de la Seul Barcelona - participant, locul IV (a reprezentat România) 1988-1995 - de opt ori campion mondial 1996 - Jocurile Olimpice de la Atlanta, medalie de argint (caiac canoie dublu, a reprezentat Republica Moldova) Alte titluri și distincții: Maestru în sport, caiac canoie 1988, Ordinul Prieteniei Popoarelor (URSS, 1988), Ordinul Republicii (1996). Prin Decretul nr. 254 din 4 septembrie 1996, președintele Mircea Snegur l-a decorat cu Ordinul Republicii „în semn de înaltă prețuire a meritelor deosebite în dezvoltarea sportului și a mișcării olimpice naționale, pentru succese remarcabile obținute la ediția a XXVI-a a Jocurilor Olimpice de Vară de la Atlanta". Cel mai bun sportiv moldovean al secolului XX, 2001. Începînd cu anul 2008 scrie teza de doctorat cu titlul "Managementul sportiv", susținînd că ar fi fost mare risipă să nu împartă din experiența sa bogată, transformînd calea parcursă de el într-o lucrare interesantă și demnă de atenție. Nicolae Juravschi consideră că cariera de sportiv i-a oferit totul. În primul rînd, numele, iar în al doilea rînd,situaţia socială şi, în special, educaţia, dar, bineînțeles, fără potențialul oferit de mama sa, de acasă, nu ar fi reușit. Iar victoriile reputate l-au făcut să fie și mai mîndru de faptul că și-a putut reprezenta destoinic ţara, neamul. Din dorința de a aduce prosperare țării prin experiența acumulată se implică în politică, devine în 2011 deputat în Parlamentul Republicii Moldova pe listele PLDM, ca apoi să părăsească partidul, după plecarea grupului Leancă în 2015, alăturîndu-se apoi Partidului Popular European din Moldova. Căsătorit, soția Lucia, 3 copii: Nicoleta, Victor și Marcu, nepoțelul Nicu. |
În contextul lansării programului ”Satul European”, ce probleme vitale există în localitatea dumneavoastră?
- Statut:
- Sat
- Prima atestare:
- 1590
- Populația:
- 392 locuitori
Receşti este un sat din cadrul comunei Dobruşa, raionul Șoldăneşti. Satul are o suprafaţă de circa 0.50 kilometri pătraţi, cu un perimetru de 3.25 km. Satul Recești este situat la o distanță de 30 km de orașul Șoldănești și la 85 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 392 de oameni. Prima atestare a satului Recești datează din anul 1590.