Mănuşa (după Fr. Schiller) (de Friedrich Schiller)
Cavaleru-aleargă, iute se coboară
În grozava prejmuire, calcă sigur, fără frică,
Din mijlocu-acelor monştri,
Cu-a lui degete-ndrăzneţe el mănuşa de-o ridică.
Cu mirare şi cu groază
Damele şi cavalerii l-au privit,
Însă foarte liniştit
El mănuşa o aduce înapoi.
De-a lui laudă răsună orice gură,
Cunigunda îl priveşte cu o gingaşă căldură,
Ce-i promite că norocu-i e aproape.
Dar mănuşa el în faţă i-o aruncă:
,,Doamna mea, o mulţămire ca aceasta n-o mai voi!"
Şi-o lăsă numaidecât.
(Schalk Bibliothek, Heft 5, Leipzig, 1881)