Iacob Burghiu a făcut parte dintr-o generaţie cu zborul frînt. O generaţie care nu a reuşit să prindă ”trenul” dezgheţului hruşciovist. Poate, din această cauză filmele din care am fi dorit să facem un film despre Iacob s-au dovedit a fi atît de puţine. Spre deosebire de alţi colegi de generaţie, Iacob a avut ambiţia să-şi ia zborul a doua oară. Dar a înţeles că de astă dată nu mai trebuie s-o facă de unul singur. Şi a început să bată ba la o uşă, ba la alta. Într-o bună dimineaţă a bătut şi la uşa mea.

Dacă ar fi avut timp, ar fi bătut la toate uşile din Moldova…

Autor: Mihai Ștefan-Poiată

Sursa: revista.md