Dumnezeu
Tartorul a înţeles vicleşugul, l-a luat la bătăi şi l-a gonit. Sfîntu Aranghel s-a întors la Dumnezeu şi i-a spus iar Dumnezeu a zis:
- Du-te îndărăt şi slujeşte iar un an de zile.
A slujit şi anul ăla şi tot aşa i-a făcut; l-a bătut iar. S-a dus îndărăt la Dumnezeu şi i-a spus că iar îl bătu. Dumnezeu l-a mînat îndărăt.
- Du-te, mai slujeşte încă un an.
A slujit încă un an; s-au făcut 3 ani. La ăl de-al treilea an, a întrebat iar şi Tartorul i-a răspuns atunci:
- Mă, văd eu cu ce umblaţi voi. Nu se poate să spargă înţelegerea - ´ce – numai un fiu dintr-o floare poate sparge înţelegerea.
Aşa, s-a dus Aranghelu şi i-a spus lui Dumnezeu. Dumnezeu, cînd a auzit aşa:
- Aranghele, bine-mi făcuşi; tu să fii şi tu să le iei sufletele, fiindcă-mi făcuşi binele ăsta.
Ei ! a plecat Dumnezeu, ş-a găsit o floare de crin. S-a dus pe calea fîntînii, i-a ţinut calea Maicii Domnului şi i-a spus. Zice:
- Miroşi floarea asta de la mine ?
Ea n-a vorbit deloc, că s-a dus acasă şi-a spus mîni-sa.
Mumă-sa a zis:
- Ia să zici c-o miroşi, să vedem ce zice omul ăla – că nu ştia că e Dumnezeu.
Şi a mirosit floarea. S-a dus acasă la mumă-sa şi i-a spus c-a mirosit-o. Şi zice:
- Ce spuse ?
Zice fata:
- Nu-mi spuse nimic; mirosi-i floarea şi plecă.
Şi pe urmă s-a pomenit cu Maica Domnului grea; a rămas grea cu Domnul Cristos. Şi l-a făcut de a dezrobit oamenii de la Tartorul ăl bătrîn.
Aşa a spart înţelegerea.