Răzvan şi Vidra
GANEA
Dumneata? Să fie oare? Sabia cea de văpaie,
De care tremură ţara?
RĂZVAN
Numai pe cei răi îi taie.
GANEA
Dumneata Răzvan?
RĂZVAN
Ei bine, ştii acuma cine-s eu;
Spune-mi dar şi tu, jupâne, cum se cheamă ciocul tău?
GANEA
Nu-i vorba de nume...
CIOBANUL
Lasă! ţi-oi spune eu, căpitane,
Din botez Văscan îi zice, iar după poreclă Gane:
Feciorul lui Osip Gane, ce fusese căminar...
GANEA
Eu n-am venit în pădure ca să vorbim în zadar.
Lucrul care mă zoreşte trebui isprăvit îndată...
Nu-ncape nici o zăbavă... Află că iubesc o fată...
RĂZVAN
Atunci du-te la vrun popă dintre cei ce pentr-un zlot
Cunună soră cu frate şi mătuşă cu nepot!
N-ai ce căta pe la mine,
Preoţit de cruda soarte
Ca să cunun alde tine
Numai cu duhul de moarte!
Aşadar pleacă, jupâne; pleacă, vesel c-ai scăpat...
Însă de-ai venit aice cu vrun scop înveninat...
(Pune mâna pe pumnal.)
CIOBANUL
Nu-l speria, căpitane... Boierii sunt slabi la fire:
Braţul, haina, mintea, faţa, inima, totu-i subţire.
RĂZVAN
Urmează-ţi vorba, jupâne. Te-ascult...
GANEA
Apoi îţi spuneam
C-am îndrăgit pe-oarecine, fireşte fată de neam;
Din nenorocire, totuşi, ea n-are mamă, nici tată,