Istoria nu e cea nici dintr-un manual, nici din altul. Adevarul e mult mai complicat si mai dramatic. De la înălțimea zilei de azi unii o vor s-o facă pe patriotii, alții pe eroii si din aceasta optica rescriu istoria. 

Cui servesc acțiunile cu sloganuri de tipul "Basarabia - pământ romanesc"? Daca e sa-l analizam istoric, apoi, intr-adevăr pe timpul domnitorilor basarabi Tara Românească stăpânea la sudul Moldovei Bageacul, pe care il numea Basarabia. Nu e secret ca sute de ani Tara Românească si Tara Moldovei nu s-au prea împăcat, s-au dușmănit mai rău ca niște străini, au luptat in de ele pentru rolul de lideri si nu rareori cautau sprijin din partea unor tari străine, de o alta limba si chiar credința. N-a fost o excepție nici anul 1812. Posibil ca Valahia a cautat sa profite de faptul ca tratativele au avut loc la București si cu aceasta ocazie sa caute beneficii, relații, sprijin in disputa teritoriala ce o avea cu Moldova pentru Bageacul moldovenesc , numit anterior - Basarabia româneasca. Nu știm multe detalii de după cortina tratativelor, dar prin utilizarea anume a termenului mai vechi de Basarabia in locul celuia care era actual la cea vreme (Bugeac), s-au reconfirmat intr-un fel pretențiile teritoriale fata de Moldova, rivala dintotdeauna a Valahiei, de care nu i-a fost mila nici atunci cand turcii trimiteau expeditii numeroase ca s-o îngenuncheze si probabil nici in cazul la acest tratat, prin care rivala Moldova a rămas fara jumătate din teritoriu. Si dacă azi se deplânge acest eveniment, apoi atunci la București pentru elita romanească acea pace nedreapta putea fi si un prilej de bucurie - Valahia obținuse locul de lider reprezentativ al principatelor in relațiile cu marile puteri.

#221 Posibil sa fie cum zici, dar ce importanta are aceasta la data de 25 mai 2011? Știe oricine ca intre statele Europei au fost si mai sunt multe nemulțumiri, pretenții, revendicări etc. Daca punem trecutul ca argument teritorial  (interpretat diametral opus de părțile aflate in litigiu) ajungem la o destabilizare totala a relațiilor intre statele actuale, la focare de războaie locale ce inevitabil vor trece intr-o confruntare generala - in al treilea război mondial, unul nuclear, ultimul, cel apocaliptic pe planeta Pământ, după care nimănui nu-i va mai trebui nimic (asa cum e in raza de 20 km in jurul la Cernobil sau Fukushima). Exista tratate internaționale semnate inclusiv si de Romania care au stabilit inviolabilitatea hotarelor intre state si obligația de  a respecta aceste documente si norme, de a nu întreprinde careva acțiuni de destabilizare a situației, ele fiind condamnabile. Discuțiile despre o "unire" sunt anume de aceasta natura, sa destabilizeze relațiile, sa stârnească vrajba si ura in rândurile populației. Cu atât mai mult ca "unirea" nu e posibila din punct de vedere al dreptului international. O parte dintr-un întreg nu poate sa se unească cu alt întreg din voia lui, adică componenta comunității UE, Romania, n-are dreptul juridic de a negocia o careva unire cu R.Moldova sau un alt terț stat fără acordul tuturor tarilor UE, deoarece asemenea prerogative si le-a delegat structurilor UE la momentul semnării Tratatului de aderare la UE.R.Moldova se poate "uni", dar numai cu toată UE, dar nu cu una Romania. Cu alte cuvinte cat timp s-au făcut pregătirile de aderare a României - a fost liniște si pace, de unire nici un cuvânt, dar după plecarea ireversibila din gara București la 1 ianuarie 2007 a trenului României cu destinația UE, pe măsura ce acest tren se îndepărtează de R.Moldova, rămasa la o parte de acest tren, un cor de voci striga tot mai tare "unire, unire!", știindu-se prea bine ca trenul nu poate fi oprit, nu poate fi dat înapoi ca s-o ia si pe R. Moldova cu el., trenul demult e ajuns la destinație. Cui ii trebuie acest "spectacol" intr-un fel fals si cinic?