[în sus]Populația

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituie 2342 de oameni, dintre care 47.14% - bărbaţi  și 52.86% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului este următoarea: 97.61% - moldoveni, 1.49% - ucraineni, 0.85% - ruşi, 0.04% - alte etnii.

În satul Bîrnova au fost înregistrate 844 de gospodării casnice la recensămîntul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.8 persoane.

[în sus]Istoria localității

Satul Bîrnova din ținutul Hotin, este o veche așezare rurală, menționată sub denumirea Cusearău în documentul din 20 decembrie 1437, cînd era întărită boierului Mihail de la Dorohoi.

Prima atestare documentară a satului cu numele de Bîrnova datează din 21 iunie 1574, cînd Petru Voievod întărea lui popa Roman din cetatea Hotinului părți din Bîrnova de Sus, cumpărate de la boierul Petriman vătav și fratele lui, Ionașco și sora Vasutca, pentru 100 de zloți tătărești și părțile nepoților lui Gherasim, Ion și Petre Pilat, pentru 75 de zloți tătărești. În anul 1586 în Bîrnova proprietar era nu numai popa Roman, dar și Saunică cu surorile sale, fiii lui Petru Șăndrescu care cumpăraseră jumătate din a treia parte din sat.  În 1588 satul Bîrnova reapare în documente, fiind fixată vînzarea către același popa Roman din Hotin a unor părți din sat.

Începînd cu secolul al XVII-lea satul va fi numit Bîrnova de Sus, deoarece în ținut va mai apărea o localitate cu același nume. În documentele secoleleor XVIII-XIX apar satele Bîrnova de Sus și Bîrnova de Jos.

În perioada sovietică satul Bîrnova a fost sediul gospodăriei colective ”Farul”, specializată în cultura cerealelor, a culturilor tehnice (tutun, sfeclă de zahăr), pomicultură, creșterea animalelor.  La Bîrnova era exploatată cariera de piatră. În sat activa școala medie, casa de cultură cu instalație de cinematograf, bibliotecă, punct medical, creșă, oficiu poștal,  punct de deservire socială, magazine.

[în sus]Monumente istorice

La nord-est de sat au fost găsite urmele a două vechi așezări cu fragmente de ceramică ornamentată, unelte de muncă , urme de locuințe, una dintre care ține de cultura tripoliană și este datată cu a doua jumătate a mileniului IV – prima jumătate a mileniului III î.Hr. locuitorii se ocupau cu agricultura, creșterea vitelor, construiau case pe carele le lipeau cu lut.