[în sus]Istoria localității

Prima atestare a satului Logăneşti de pe rîul Ichel datează din anul 1727. Cronica Ghiculeştilor consemnează acest fapt relatînd despre vornicul Donici care a descoperit o ceată de cazaci, ce se furişase în sat şi a dat de știre la domnie, iar domnitorul Grigore Ghica i-a poruncit să-i prindă. Vornicul a intrat în luptă cu cazacii, mulţi dintre aceștia fiind ucişi, o parte - răniţi, iar ceilalţi au fost făcuți prizonieri. Satul este menționat și într-un act din anul 1735, cînd Cîrstea din Logăneşti apare ca martor într-o hotărnicie a moșiilor făcută din porunca domnească de către Apostol Donici.

În anul 1803 satul aparţinea căminarului Panaite Cazimir care a cumpărat moşia la mezat de la spătarul Constantin Crupenschi. Între anii 1812-1821 părți din moșia Logănești erau stăpînite de boierul Teodor Ioan Nedoba, ctitor al bisericii din localitate și fost dragoman (traducător) al consulatului rusesc din Iași. Teodor Ioan Nedoba a fost președinte al Tribunalului civil din Basarabia.

Panaite Cazimir stăpînea la Logănești o moşie cu curte boierească, cu acareturi și 53 de gospodării ţărăneşti. Fiul lui Panaite, Mihail Cazimir, avea în stăpînire 55 de familii de ţărani (218 oameni), o familie de ruptaşi, 7 familii de ţigani (51 de persoane).

În 1862 la Logăneşti și-a deschis ușile şcoala bisericească parohială. În anul 1886 îl regăsim proprietar la Logănești pe Zinovie Russo, în 1889 – Vera Russo, în 1904 – Vera Lazo, în 1933 – Petre Lazo. În 1910 satul avea 23 de gospodării cu 117 locuitori. Către 1923 satul are deja 35 de case cu 160 de locuitori, gospodărie boierească, biserică, primărie. În anul 1940 autoritățile înregistrau la Logănești 195 de locuitori. Conform satelor din anul 1989 populația satului Logănești constituia 242 de locuitori. 

[în sus]Populația

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituie 196 de oameni, dintre care 48.47% - bărbaţi și 51.53% - femei. Structura etnică a populaţiei este următoarea: 98.98% - moldoveni, 1.02% - ruşi.