[în sus]Populația

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 3427 de oameni, dintre care 48.91% - bărbaţi și 51.09% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului era următoarea: 96.41% - moldoveni, 1.17% - ucraineni, 1.52% - ruşi, 0.20% - găgăuzi, 0.23% - bulgari, 0.03% - evrei, 0.20% - ţigani, 0.23% - alte etnii.

În satul Gura Bîcului au fost înregistrate 1141 de gospodării casnice la recensămîntul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 3.0 persoane.

[în sus]Istoria localitații

Cu numele Gura Bîcului satul apare menţionat documentar pe hărţile topografice din 1770 şi 1774, dar și mai tîrziu,  în secolul XIX. Anterior însă satul a avut o altă denumire – Davida, sau  Davidova. Despre aceasta aflăm dintr-un document din anul 1554/1555, prin care Alexandru Lăpuşneanu voievod confirmă Mănăstirii Humorului “satul Davida (Davidova), în gura Bâcului, pe malul Nistrului, cu toate iezăraşele… ce-au dat şi au lăsat boierul Toader Boboiog logofăt la moartea sa sfintei mănăstiri”. La 26 februarie 1586 Petru Şchiopul voievod întăreşte satul şi moşia Davida “unde a şezut David” mănăstirii Suceviţa.

Recensămîntul din 1817 găsea în satul Gura Bîcului 26 de gospodării ţărăneşti. Moșia aparţinea  generalului-maior Catargi, avînd 120 de fălci de pămînt arabil, 300 de fălci de fîneaţă, 20 de fălci sub seliştea satului. Mai avea un lac cu peşte (Ghiolul), două mori pe apa Bîcului.
La 1827 satul avea 37 de gospodării de ţărani şi 3 familii de mazili. Ceva mai tîrziu, aici au fost aşezate cu traiul şi cîteva zeci de familii de ruteni, cărora li s-a dat şi pămînt.

Catagrafia din 1859 fixa în localitate 441 de locuitori, moşia aparţinînd colonelului Ionovski, urmaş al lui Catargi; la 1875 – 154 de case, 663 de locuitori, 116 cai, 287 de vite cornute mari, 1638 de oi; la 1904 – 279 de case, cu o populaţie de 2871 de locuitori, un pod plutitor peste Nistru, şcoală primară, pescărie, stupi.  

În 1890 în localitate este ridicată biserica Sf. Ierarh Nicolae.