[în sus]Populația

Populaţia satului Raşcov alcătuia 2102 oameni în anul 2011.

[în sus]Istoria localitații

Satul Rașcov a fost menționat documentar în anul 1402. Istoria satului numără peste 600 de ani. Iniţial satul se numea Calaur şi această denumire s-a păstrat – pădurea, care împrejmuieşte satul se numeşte astfel.

Multiplele săpături arheologice, efectuate în diverşi ani, demonstrează, că prin aceste locuri oamenii trăiau din cele mai îndepărtate vremuri – 10-40 de mii de ani în urmă. Prin împrejurimile Raşcovului au fost descoperite rămăşiţe ale unei aşezări preistorice, care se referă la secolele IV-III î. Hr.

În anul 1387 acest teritoriu a intrat în componenţa Marelui Ducat al Lituaniei. Aici, pentru a-şi apăra graniţele de sud, marele cneaz al Lituaniei Vitovt construieşte cetatea „Calaur” (nu s-a păstrat), care în anul 1402 era deja menţionată în lista oraşelor şi castelelor, care făceau parte din Marele Ducat Lituanian. Raşcovul era aşezarea apărută pe lîngă cetate.

După reunirea Poloniei cu Lituania în anul 1569 în Rzeczpospolita Raşcovul făcea parte din regiunea Braţlav, a cnezatului Braţlav, care intra în componenţa provinciei Malopolska a Poloniei (aşa-numita Polonia Mică). La sfîrşitul secolului al XVI-lea localitatea Raşcov s-a extins într-atît, încît Calaur a devenit o mahala a Raşcovului. În această perioadă de timp Raşcovul este cumpărat împreună cu alte moşii vaste din Transnistria de către hatmanul Ian Zamoiskii. În anul 1617 Cetatea Calaur şi Raşcovul au fost arse benevol de către polonezi de dragul turcilor, care făcînd un pact cu hatmanul Jokolevski, au cerut să fie desfiinţate cetăţile de frontieră sub pretextul, că acestea sînt folosite ca spelunci şi din care cazacii năvălesc asupra teritoriilor turceşti.

Localitatea Raşcov a fost restabilită în anul 1646 iar apoi a fost amintită drept „cetate puternică la graniţa unei stepe nepopulate”.

În anul 1648 în rezultatul victoriilor obţinute de hatmanul Ucrainei Bogdan Hmelniţki asupra polonezilor în lupta de sub Jeltîie Vodî şi Korsunio, o parte mare a Ucrainei a fost eliberată, localităţile Camenca şi Raşcov intră în componenţa regimentului din Braţlav.

Alianţa apărută atunci între hatmanul Ucrainei şi Moldova a fost întărită de căsătoria lui Timofei Hmelniţki cu fiica domnitorului moldovean Vasile Lupu – Ruxanda, încheiată la Iaşi la 21 august 1652. Se ştie, că după nunta cu Timuş Ruxanda a plecat la Raşcov. Însă în septembrie 1663 Timofei Hmelniţkii este rănit mortal sub Suceava. După moartea fiului său, Bogdan Hmelniţki i-a dăruit Raşcovul văduvei fiului său – Ruxandei, care după moartea soţului s-a stabilit la Raşcov şi a locuit aici timp de 13 ani. Conform legendei din lacrimile neconsolatei văduve Ruxanda a apărut un izvor, numit „Paniska Kriniţa”. Conform aceleiaşi legende, apa acestui izvor izbăveşte de necazurile din dragoste. Raşcovul este un punct comercial important, situat convenabil pe artera comercială şi de trafic principală din regiune – rîul Nistru, lîngă o importantă trecere peste el. În localitate se organizau în mod regulat tîrguri şi iarmaroace, precum şi zile de piaţă. În portul de la Raşcov în fiecare lună sosea un număr mare de materiale de construcţii. Locuitorii Raşcovului comercializau activ produse forestiere, agricole (în special vin), obiecte de artizanat.

Din afara regiunii locuitorii Raşcovului achiziţionau ţiglă, utilaj agricole şi de uz casnic. Începînd cu anul 1860 au început să funcţioneze morile cu abur, fabrica de tutun, distilerii, vinării, fabrici de cherestea. La timpul său la Raşcov funcţionau 7 biserici, inclusiv biserica catolică şi sinagoga. În prezent în sat funcţionează biserica ortodoxă Sf. Treime (începînd cu anul 1779) şi biserica catolică Sf. Caetano (din anul 1749). S-au păstrat ruinele bisericii ortodoxe Acoperămîntul Maicii Domnului (care datează din anul 1740) şi cea mai mare sinagogă din Republica Moldova (ridicată la mijlocul secolului al XVIII-lea).

Raşcovul a fost întotdeauna o localitate multinaţională, aici locuiau ucraineni, armeni, evrei, moldoveni, ruşi. Conform datelor recensămîntului din 2003, satul număra aproximativ 2 mii de locuitori, dintre care aproape jumătate atinseseră vîrsta de pensionare.

[în sus]Monumente ale naturii

În prezent Raşcovul este renumit pentru locurile sale pitoreşti. Stînca Krasnaia situată deasupra sa este supusă constant alunecărilor de teren şi surpărilor, care apar după ploi torenţiale şi cutremure. Partea de vest a sîncii face parte din rezervaţie. Aici există mai multe cratere carstice de la care începe o crăpătură uriaşă de 5 m lăţime şi 50 m adîncime. Crăpătura se extinde pe 570 m şi se termină cu un ponor de circa 40 m adîncime. Acest ponor s-a fost format la 14 iulie 1941 după o ploaie torenţială de cîteva ore. Dat fiind faptul, că stînca este întretăiată de numeroase peşteri carstice, fîntîni şi fisuri, apa şi lutul care au nimerit în ele au spălat şi au împins o parte din masa de calcar, iar greutatea care s-a adăugat a încheiat procesul de sedimentare a rocii.