[în sus]Populația

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituie 1404 oameni, dintre care 47.44% - bărbaţi și 52.56% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului este următoarea: 99.64% - moldoveni, 0.14% - ucraineni, 0.21% - ruşi. În satul Găuzeni au fost înregistrate 426 de gospodării casnice la recensămîntul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 3.3 persoane.

[în sus]Istoria localitații

Prima atestare a satului Găuzeni datează din 12 aprilie 1620, cînd domnitorul Gaspar Grațiani confirma stăpînirea marelui vornic al Țării de Jos, Coste Bucioc asupra mai multe sate din ținutul Soroca, printre care și Găuzeni pe Dobrușa.  În 1656 satul este deja în posesia lui Costache Moțoc, mare sulger. O parte din această moşie a aparţinut și marelui cărturar Miron Costin. În 1742 găsim satul în proprietatea Mănăstirii Secu. Iar 20 de ani mai tîrziu, la 1763, satul cu grădină de legume, livadă, baltă cu pește, pădure, prisacă este proprietate a  jitniceresei Maria Canano. În 1774 în sat existau 39 de gospodării răzeşeşti.

În anul 1812 este sfinţită biserica, ctitorită de boierul Vasile Anastasiu. Recensămîntul de la mijlocul secolului al XIX-lea a fixat în Găuzeni 53 de gospodării și 399 de locuitori. În 1870 la Găuzeni erau 67 de case și o populație de 396 oameni.

În 1923, conform datelor statistice satul avea 205 gospodării și peste 1000 de locuitori, o gospodărie boierească, biserică de piatră, ridicată în 1890, şcoală primară, 3 cîrciumi.

Timp de trei decenii locuitorii din Găuzeni, repartizați în 3 brigăzi, intrau în componența gospodăriei colective "Drujba" din Răspopeni, avînd o administraţie locală comună. În perioada sovietică satul a făcut parte din raioanele  Răspopeni, Rezina şi Şoldăneşti.