[în sus]Populația

La recensămîntul din anul 2004, populaţia satului constituia 3087 locuitori, dintre care 48.14% - bărbaţi și 51.86% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului: 98.67% - moldoveni, 0.91% - ucraineni, 0.32% - ruşi, 0.06% - găgăuzi, 0.03% - alte etnii.

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia la nivelul comunei Bilicenii Vechi constituia 3510 locuitori, dintre care 48.35% - bărbaţi şi 51.65% - femei. Compoziţia etnică a populaţiei în cadrul comunei: 91.94% - moldoveni, 7.18% - ucraineni, 0.68% - ruşi, 0.06% - găgăuzi, 0.09% - polonezi, 0.06% - alte etnii.

În comuna Bilicenii Vechi au fost înregistrate 1135 gospodării casnice în anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 3.1 persoane.

[în sus]Istoria localitații

Satul Bilicenii Vechi e menţionat pentru prima dată într-un act domnesc din anul 1586, prin care se întărește lui Toader velic vatag şi Ionaş şi frate său Ignat şi Grozav „un loc pustiu la Ciulucul cel mare la fîntîna Ciobanilor, la gura pîrîului adînc şi cu loc de moară în Ciulucul cel mare şi cu loc de prisacă la Frasini, ce să cheamă acum satul la Biliciu”.  În 1615 Dilea din Biliceni vindea un loc de prisacă la Dereneu lui Ioachim, fost vornic de Suceava, care apoi îl face danie Mănăstirii Bistriţa. La 5 august 1646 domnitorul Vasile Lupu întărea stăpînirea lui Andrei, căpitanul de curteni, asupra unor părţi de ocină din Biliceni.

În 1772, administraţia militară rusă consemna în Biliceni 6 văduve şi slugi bătrîne. După retragerea armatei ruse 48 de familii de ţărani s-au întors la vatra lor din Biliceni.

Către 1817satul număra 154 gospodării ţărăneşti, altele 6 aparţineau slujitorilor bisericii Sf. Mihail.

În 1835 moşia trece în prorietatea lui Carp Osmolovcki. În 1898 urmaşii lui Carp Osmolovski şi neamul boierului Catargi stăpîneau la Biliceni cîte 1662 desetine de pămînt. Satul număra 1373 de locuitori.

În 1862 la Biliceni s-a deschis școala parohială bisericească. La 1 septembrie 1902 ea a fost trecută în categoria celor de clasa II şi urma să primească de la Ministerul Învăţămîntului public anual 400 ruble pentru nevoile şcolii, iar restul 250 ruble trebuia să le compenseze populaţia satului.

În 1901 în satul Biliceni a fost construită o biserică din piatră cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. Hramul satului este marcat la 21 noiembrie, de ziua Sfinților. Către 1923 Bilicenii numărau 500 clădiri, o curte boierească, 1750 de locuitori.  

În 1940 autoritățile sovietice au fixat în sat 2236 locuitori. În perioda sovietică în Bilicenii Vechi a fost înființată gospodăria colectivă „Biruinţa”, care cultiva cereale, sfeclă de zahăr, tutun, floarea soarelui, fructe şi struguri. S-a dezvoltat şi sectorul zootehnic.

[în sus]Resurse naturale

Suprafața terenului agricol în sectorul public este de 2767 ha, dintre care pămînt arabil – 1710 ha, vii – 128 ha,  livezi – 105 ha. Sectorul privat – 363 ha.

[în sus]Sfera socială

Satul Bilicenii Vechi dispune de 4 magazine, centru medical, o instituție preșcolară, școală de cultură generală, casă de cultură, bibliotecă, oficiu de telecomunicații, stadion. În localitate sînt 161 fîntîni, 25 km drumuri, 301 instalații de alimentare cu gaz lichefiat.