[în sus]Istoria localitații

Prima menţiune documentară a satului datează din 25 februarie 1604, cînd Cogîlniceni este trecut ca punct de hotar al satului Minceni. Toponimul „Cogîlnic” în graiul tătarilor Hoardei de Aur. În 1742 vornicul Costache Razul primea în dar de la Constantin Albul moşia Cogîlniceni din ținutul Orhei. Cogîlnicenii aveau iaz de moară, fîntînă de piatră, livezi, pădure etc.

La 1870 la Cogîlniceni erau doar 23 de gospodării. Între 1918 – 1940 la Cogîlniceni funcţiona cariera de piatră, şi-a deschis uşile şcoala primară, biserica.

[în sus]Populația

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 611 oameni, dintre care 51.88% - bărbaţi şi 48.12% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului este următoarea: 99.18% - moldoveni, 0.65% - ucraineni, 0.16% - ruşi.

În satul Cogîlniceni au fost înregistrate 186 de gospodării casnice la recensămîntul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 3.3 persoane.