[în sus]Populația

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia municipiului Bălți constituie 122 669 de locuitori, dintre care 45.68% - bărbaţi și 54.32% - femei. Structura etnică a populaţiei urbane este următoarea: 53.05% - moldoveni, 24.18% - ucraineni, 19.84% - ruşi, 0.19% - găgăuzi, 0.24% - bulgari, 0.33% - evrei, , 0.70% - polonezi, 0.22% - ţigani, 1.23% - alte etnii. În municipiul Bălți au fost înregistrate 45270 de gospodării casnice la recensămîntul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.7 persoane.

[în sus]Istoria localitații

Nu se știe exact cînd a fost fondată localitatea Bălți. Se presupune că prima atestare documentară a Bălţilor datează din anul 1421, cînd Alexandru cel Bun dăruia fostei sale soții, cneaghina Ringala, orașele Siret și Volovăț, cîteva sate din apropiere și „locuri pustii”. Anume în această zonă, ar fi fost întemeiată aşezarea Bălţi. Un alt argument invocat în favoarea anului 1421 ca dată a întemeierii Bălților sînt memoriile cavalerului francez  Guillebert de Lannoy. Acesta descrie în notele de călătorie o vizită la Ringala, ducesa de Mazovia, la Bălți în 1421.

Însă această datare nu este pe deplin argumentată, deoarece localitățile Siret și Volovăț se află în partea dreaptă a Prutului, pe teritoriul actualului județ Suceava, la o distanță considerabilă de confluența rîurilor Răut și Răuțel,  unde au apărut Bălții. Apoi notele de călătorie a lui Ghillebert de Lannoy, vorbesc despre orașul Belfz  în Rusia, detaliu care nu a fost luat în seamă la stabilirea vechimii Bălților. Este mult mai probabil că Ghillebert de Lannoy s-a referit la Belzul ucrainean, la acea dată pe teritoriul Poloniei. Următoarea atestare a Bălțiului datează din anul 1652, cînd aici staționează Timuș Hmelnițki, fiul hatmanului ucrainean Bogdan Hmelnițki. Apoi Bălțiul este consemnat în anul 1657 în notele de călătorie ale unui italian aflat în trecere prin Moldova. Faptul că de la 1421 pînă la mijlocul secolului al XVII-lea localitatea nu apare menționată în izvoarele istorice determină savanții să considere că Bălții au o vechime mai mică decît s-a crezut pînă acum.  

Cert este faptul că denumirea localităţii vine de la locul mlăştinos, plin de bălţi, unde se înființează localitatea. În anul 1711, în timpul campaniei militare rusești împotriva otomanilor, comandamentul armatei ruse și o parte a armatei moldoveneşti au staționat la Bălţi. După retragerea trupelor ruse, Bălții au fost prădați și incediați de tătari. Pînă la mijlocul secolului al XVIII-lea localitatea era un mic sătuc, înnămolit în bălţi. Mlaştina oraşului genera friguri care micşorau drastic populaţia, astfel încît Bălţiul era numit „cuibul frigurilor”. Treptat localitatea  și-a revenit, devenind un centru important de comerţ cu vite, cumpărătorii principali fiind negustorii din Austria. În anul 1766 domnitorul Moldovei, Grigore Ghica, în virtutea faptului că tîrgurile se considerau proprietate domnească, a dăruit o parte a Bălților Mănăstirii Sf.Sava din Iași iar cealaltă parte, negustorilor Panaite. Conform recensămîntului din 1774, localitatea avea 129 de gospodării, aparținînd boierului Alexandru Panaite. Frații Constantin, Alexandru și Iordache Panaite se ocupau cu comerțul și au știut să profite de amplasarea Bălților la intersecția căilor comerciale, de experiența negustorilor locali în a organiza iarmaroace, contribuind la creșterea și afirmarea tîrgului. La Bălți se deschide o piață largă unde se desfășurau iarmaroacele, se construiesc noi drumuri, poduri, case.

În anul 1791, Gheorghe Panaite a început contrucția din piatră a Catedralei Sf.Nicolae, după proiectul arhitectului vienez Weismann care a urmat modelul bisericilor catolice din Galiţia. Unul dintre pictorii care au zugrăvit biserica a fost Eustafie, adus de la Iaşi la Bălţi  de către principele Gr.Potiomkin.    

În anul 1892 tîrgul Bălți avea 11 118 locuitori, dintre care 5 968 bărbaţi şi 5 130 femei. În anul 1818 împăratul rus Alexandru I a vizitat Basarabia. În drumul spre Chișinău el a trecut prin Bălți unde l-a ajuns vestea despre nașterea nepotului său Alexandru, moștenitorul tronului. Înaine de a pleca Alexandru I a dat ordin ca Bălții să se numească oraș.

Stema oraşului Bălţi a fost instituită în anul 1826. Ea reprezenta un cap de cal pe cîmp roşu. Explicația pentru această stemă se regăsește într-un document oficial al administrației rusești: „Fosta stemă a ținutului Iași de pe timpul stăpînirii turcești reprezenta un cal, dar întrucît după anexarea Basarabiei la  Rusia o parte din ținut a intrat în componența acesteia, iar alta a rămas sub suzeraniatatea Turciei, în amintirea acestei separări stema ținutului reprezintă un cap de cal pe un fundal roșu”.

La mijlocul secolului al XIX-lea circa ¾ din orașul Bălți ajunse în proprietatea familiei Catargi, urmașii fraților Panaite. Boierii Catargi și-au adus contribuția la dezvoltarea orașului. La Bălți apar străzile pietruite, casele din piatră, este construit podul de piatră peste Răut.  

La sfîrşitul secolului al XIX-lea oraşul Bălţi număra peste 2 000 de case, dintre care 80 din piatră, restul – din piatră şi lemn. Din construcțiile din piatră se evidențiază cas familiei Catargi şi un pod de piatră peste Răut. Edificiile publice sînt puține la număr: un spital militar pentru 160 paturi, închisoarea şi cazarma cu magaziile intendenţei, 25 dugheni de piatră şi 265 prăvălii din lemn. În această epocă Bălțiul are un rol important în comerțul cu vite, aici desfășurîndu-se 11 iarmaroace pe an. Cel mai mare iarmaroc, la care se aduceau 10 – 20 mii vite, avea loc la 20 iulie. Principalii cumpărători a cailor crescuți la Bălți erau negustorii din Austria. Un loc important revenea și comerțului cu cereale, soiurile locale de grîu fiind înalt apreciate. La Bălți se afla agenția principală de achiziție a pîinii a negustorilor din Odesa.

O nouă etapă în dezvoltarea orașului începe în anul 1892, odată cu construirea liniei ferate Slobozia – Rîbnița – Bălți – Ocnița – Lipcani. Construcția a atras după sine creșterea numărului populației de la 9100 în 1880 la 18500 în 1897. Dezvoltarea transportului feroviar a impulsionat creșterea economică a Bălților, care ocupă al treilea loc în Basarabia după volumul mărfurilor transportate pe calea ferată. La începutul secolului XX la Bălți se stabilește legătura telefonică, apar noi edificii publice (Banca rusească pentru comerțul extern, Banca românească, Biserica Armeano-Gregoriană).    

În perioada interbelică  în oraș se înscriu o serie de ansambluri monumentale ca Catedrala Sfinții Constantin și Elena, reședința Episcopiei din nordul Basarabiei, Biserica Sf.Parascovia, edifificiul liceului de fete. Un aport deosebit  în istoria orașului l-a adus episcopul de Hotin cu reșednița la Bălți, Visarion Puiu. Datorită energiei și implicării acestuia la Bălți este ridicată o catedrală impunătoare, cinci biserici din piatră, reședința episcopală, străzi pietruite, etc.  

În anul 1930 Bălțiul primește o nouă emblemă heraldică, care avea următoarea descriere oficială: „Pe scut roșu, o movilă de argint, în vîrful căreia stă îngenuncheat un arcaș moldovean, de argint, întinzînd arcul spre stînga. Totul susținut de o apă undată albastră, din care ies la stînga și la dreapta movilei cîte o trestie de papură, de aur, cu trei foi tot de aur. Scutul timbrat de o coroană murală cu șapte turnuri simbolizează vechea strajă ostășească și luptele din această regiune a Moldovei”.

După cel de-al doilea război mondial începe reconstruirea orașului, care a suferit mult în rezultatul acțiunilor militare. A fost construită Stația termoelectrică centrală, întrprinderi ale industriei grele și ușoare, brutării, blocuri locative. În anii `70 Bălții era unul dintre cele mai mari centre industriale ale RSSM. Aici funcționau 36 de întreprinderi industriale din ramura constructoare de mașini, electrotehnică, ușoară, alimentară.    

În anul 1994 orașului  Bălți i s-a atribuit statutul de municipiu. În 2003, după dizolvarea județelor, în componența municipiului au fost incluse satele Sadovoe și Elizaveta.

În 2006 Consiliului Municipiului Bălți a aprobat noul blazon al urbei care reprezintă: „Scut dungat de douăsprezece piese de argint și albastru, peste care broșează un arcaș în picioare, cu fața și mâinile de carnație, purtînd straie și încălțări roșii, armură de aur, spadă la șold și tolbă cu săgeți în spate, de același metal, și trăgînd spre senestra dintr-un arc, de asemenea de aur. Scutul timbrat de o coroană murală de argint cu șapte turnuri”.

[în sus]Resurse naturale

Teritoriul municipiului Bălți se carcterizează printr-un relief colinar slab fragmentat de văi largi și versanți asimetrici. Versanții de stînga a rîurilor Răut și Răuțel sînt domoli, iar cei din dreapta - abrupți.  Din cauza defrișărilor versanții abrupți sînt afectați de alunecări de teren. Pe teritoriul municipiului predomină solurile cernoziomice tipice moderat humifere. Răutul este cel mai mare curs de apă care traversează Bălțiul, schimbîndu-și cursul spre est. Răuțelul este un rîuleț ce traversează Bălțiul de la vest la est. Cursul mediu al Răuțelului a fost puternic modificat prin construcția uzinelor în valea rîului, iar albia sa a rămas neamenajată. Orașul este traversat și de pîrîul Flămînda (afluent al Răutului), iar zona de est a orașului – de doi afluenți mici ai Răuțelului.

Pe teritoriul orașului sînt 4 bazine acvatice mari: Lacul municipal cu o suprafață de 39.700 m2, adîncimea de 5,4 m volumul maxim de apă - 1.280.000 m3; Lacul Comsomolist cu o suprafață de 7.000 m2, adîncimea de 4,8 m și volumul de apă - 360.000 m3; Lacul societății vînătorilor și pescarilor cu o suprafață de 30.000 m2, adîncimea - 4,4 m, volumul de apă - 850.000 m3; Canalul de canotaj (caiac-canoe) cu o suprafață de 120.000 m2, adîncimea de 2,8 m, volumul de apă - 262.000 m3.

Suprafața spațiilor verzi este de 761 ha dintre care 262,5 ha - păduri și 498,5 ha -  parcuri. În  parcuri și în păduri se întîlnesc diverse specii de plante: stejarul,  ulmul, paltinul de munte, frasinul, salcîmul,  arțarul american, etc. Speciile de animale, răspîndite sînt veverița, ariciul, iepurele, rozătoarele, etc. Dintre păsări se întîlnesc pițigoiul, ciocănitoarea, cucul, privighetoarea, bufnița, graurul, rîndunica, etc.

[în sus]Economia locală

Potențialul economic al municipiului Bălți este reprezentat de întreprinderile din ramura industriei alimentare, ușoare, a fabricării materialelor de construcție, construcției mașinilor și utilajelor. În anii 2004–2008 economia municipiului Bălți s-a dezvoltat grație investițiilor, care s-au datorat unei infrastructuri relativ dezvoltate și statutului de capitală economică și administrativă a nordului. Însă din cauza crizei, în anii 2009 – 2010 suma investițiilor a scăzut cu circa 50%. Municipiul Bălți resimte astăzi acut necesitatea surselor investiționale pentru reconstrucția unor întreprinderi industriale importante și renavarea infrastructurii orașului, soluționarea problemei deficitului de resurse acvatice.

Cele mai mari întreprinderi industriale din orașul Bălți sînt: „Basarabia Nord” SA - prelucrarea cărnii și producerea a peste 200 de varietăți de produse; „Floarea Soarelui” SA - specializată în producerea uleiului din floarea soarelui, șrotului, hrănii pentru păsări și animale; „Barza Albă” SA – producția de divinuri (peste 20 mărci distinse cu 70 de medalii);  „Incomlac” SA – prelucrarea laptelui și producerea a circa 100 de varietăți de produse lactate; „Produse cerealiere” SA – produce făină, crupe, alcool etilic, etc.; „CMC-KNAUF” – produce materiale de construcție; „Flautex” SA – producerea articolelor textile; „Mioara” SA – articole vestimentare din blană; „Bălțanca” SA – producerea articolelor de vestimentație; „Răut” SA – producerea aparatelor și utilajelor de înaltă complexitate.

Zona economică liberă „Bălți” a fost lansată în anul 2010 și reprezintă a șaptea zonă economică liberă din Moldova. ZEL „Bălți” are ca obiective: atragerea investițiilor străine; sporirea potențialului de export al Republicii Moldova; dezvoltarea infrastructurii existente și crearea unei infrastructuri industriale de transport și comunale noi; crearea a noi locuri de muncă și perfecționarea cadrelor existente; ameliorarea situației social-economice în municipiul Bălți. În anul 2010 în zona economică liberă „Bălți” erau înregistrați 7 rezidenți: ÎCS „Klampfer Building Services” SRL, „Magic V.S.” SRL, ÎCS „Unger Steel” SRL – specilizate în construcții; „Nica-R” SRL –  servicii de alimentație publică; ÎCS Societatea „Administrarea imobiliară” SRL și Claritate SA –sevicii de arendă. Cel mai mare rezident este compania Draexlmaier, care are circa 1300 de angajați și produce cabluri pentru concernul  automobilistic BMW. Zona include două teritorii cu o suprafață totală de 11,8 ha și are acces la calea ferată și la drumurile de importanță națională și internațională, precum și la Aeroportul Internațional Liber Mărculești aflat la 30 km. Planurile de dezvoltare a zonei economice libere „Bălți” prevăd construirea unei parcări, unui centru expozițional și comercial, a unui hotel etc. Totodată, se planifică crearea unor parcuri industriale și business incubatoarelor.

[în sus]Sfera socială

Sistemul educațional al municipiului Bălți  cuprinde peste 70 de instituții, dintre care 35 de instituții preșcolare, 2 școli primare, 3 gimnazii, 13 școli medii, 9 licee, 2 școli pentru copiii cu dizabilități. Studii medii de specialitate sînt oferite de cele 7 școli polivalente, Colegiul de medicină, Colegiul muzical-pedagogic și Colegiul  politehnic.

Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți face parte din primele cinci instituții de învîțămînt superior din republică. Majoritatea din cele zece facultăți oferă posibilitatea unei duble specializări. La opt specialități din cadrul Universității pot fi urmate cursurile de masterat, șase specialități beneficiază de studii de doctorat. Procesul de instruire este  asigurat de 450 de profesori. Biblioteca universitară este una dintre cele mai bune în republică, dispunînd de 12 săli de lectură specializate.

Rețeaua instituțiilor de cultură cuprinde Palatul municipal de cultură, 2 case de cultură din satele care intră în componența municipiului, 4 cluburi, o galerie de artă și biblioteca publică cu 8 filiale. În cadrul Palatului municipal de cultură activează peste 40 de cercuri și secții frecventate de 800 de persoane. Tradiția și faima muzicii și dansului popular sînt păstrate și prezentate publicului de colectivele de dansuri populare „Vîntuleț”, „Flori de tei”, „Năzuința”, orchestra de muzică populară „Barbu Lăutaru”, etc.

Teatrul Național „Vasile Alecsandri” activează din anul 1957, montînd 190 de spectacole pentru adulți și copii din dramaturgia clasică și modernă, națională și internațională. Actorii teatrului sînt în permanentă căutare de noi forme de expresie.

La dispoziția comunității se află trei biblioteci publice: Biblioteca Universitară, Biblioteca Municipală „Eugen Coșeriu”, Biblioteca „Ion Creangă”.

[în sus]Monumente istorice

Orașul Bălți dispune de un bogat patrimoniu cultural și istoric. Un adevărat monument al arhitecturii este Catedrala „Sf.Nicolae”, ctitorie a boierului moldovean Gheorghe Panaiot, construită după proiectul arhitectului austriac Antuan Weismann, în anii 1791 – 1795. Dorind să impulsioneze activitatea comercială a orășelului, Gheorghe Panaite a invitat la Bălți 300 de negustori armeni din Galiția. Comercianții au condiționat venirea în orășel cu construirea unei biserici romano-catolice. Însă, din considerente necunoscute, negustorilor din Galița nu li s-a permis să se mute cu traiul în Moldova. Biserica a fost sfințită în 1804 și transformată în lăcaș de cult ortodox. Arhitectura acestuia impresionează prin măreție și monumentalitate. Edificiul a fost construit după tipul bisericilor greco-romano-catolice, cu clopotniță aparte și reprezintă în plan o navă alungită în două niveluri, marcată de pilaştri verticali, întrerupţi de trei cornişe orizontale. Pilaştrii faţadei principale subliniază structura interioară a construcţiei. Pilaştrii verticali şi ferestrele cu ancadramente creiază o impresie monumentală a edificiului. Soarta acestui monument a fost tragică, în 1965 fiind distrusă clopotnița catedralei. În anul 1995 clopotnița a fost restabilită, întregind ansamblul architectonic.

O adevărată capodoperă a arhitecturii este Catedrala ”Sf. Împărați Constantin și Elena”, construcția căreia a fost inițiată de episcopul de Hotin cu reședința la Bălți, Visarion Puiu, după proiectul arhitectului A. Gabrielescu, care a îmbinat reușit arhitectura tradiţională cu plan triconc şi elementele constructive şi decorative ale stilului neobizantin. Construcția catedralei a durat un deceniu (1924-1934), picturile interioare și exterioare au fost executate de renumiți pictori italieni, unguri, români, ruși, sculpturile din piatră au împodobit coloanele catedralei. Gardul și porțile au fost executate manual de fierarii din Cernăuți. Turla principală a bisericii s-a înalţat la 46 metri în armonie şi proporţie echilibrată cu restul catedralei. În interiorul catedralei, impresionantă prin dimensiunile sale, pot asista la slujbe peste 1000 de credincioşi. În faţa bisericii pe axa ei principală s-a amplasat un baptisteriu al cărui arhitect a fost V. Voiţehovschi. Sculpturile în piatră împodobesc coloanele baptisteriului.  Soarta catedralei sfințite cu mult fast în anul 1935 a fost tragică. În anul 1961 locașul a fost închis, în incinta sa fiind amplasat Muzeul ținutului natal. În această perioadă catedrala a suferit deteriorări serioase frescele fiind acoperite cu var, au fost pierdute icoane, cărți bisericești prețioase, etc. La începutul anilor 90 catedrala a fost restaurată și redată bisericii ortodoxe.

Biserica ”Sf. Parascheva” a fost construită între anii 1924-1934, din inițiativa episcopului Visarion Puiu. Edificiul bisericii îmbină trăsăturile esenţiale ale arhitecturii moldovenești și celei munteneşti. Fațadele bisericii sînt înfrumusețate cu elemente de decoraţie plastică, basoreliefuri în piatră și lemn cu motive geometrice și vegetale. O valoare deosebită o prezintă picturile murale interioare care nu s-au păstrat în întregime. O parte dintre relicvele bisericii au fost pierdute în anii `70 – `80 ai secolului XX, cînd în clădirea bisericii s-a aflat planetariul. Actualmente locașul religios este redat bisericii ortodoxe.    

Biserica Armeano-Gregoriana a fost construita in anii 1910-1914, după proiectul arhitectului A.Krasnoselski. Proiectul a stilizat arhitectura Armeniei medievale. Clădirea bisericii consruită din cărămidă și fețuită cu piatră neprelucrată are o înălțime de 16,8 m, proportii armonioase, redînd unitatea cu peisajul înconjurător.