Finul-lui-Dumnezeu
— Aestea ne-o rămas de la tatăl nostru şi nu ne putem împărţi.
— Şi la ce vă trebue vouă aiste?
— Când pui cuşma 'n cap nu te vezi, când dai cu biciul te sui la curtea 'mpăratului , când îi zice: sulă - sulicică — te suie 'n dealul de steclă.
— Da' 'n dealul de steclă cine şade, ce căutaţi voi acolo?
— În dealul de steclă ţine 'mpăratul pe fată.
— De ce o ţine acolo?
— Ca să n-o iee smeii.
— Până când?
— Până s-a găsi un voinic ca să omoare smăul... Cel ce-a omorâ smăul îi da fata 'mpăratul .
— Măi băieţi, eu voi face bună dreptate, vârâţi-va toţi în iaz şi eu v-oi svârli câte una, cine-a prinde mai iute aceluia să fie.
El, viclean, ia toate-n mână, vâră pe băieţi în apă şi pe urmă dă din bici şi-l suie pe dealul unde şedea 'mpăratul , la curtea - mpărătească .
La curtea 'mpăratului era o mândreaţă, că nici nu se poate povesti. Împăratul şedea afară, — era bătrân şi bea lulea.
— Bună vremea 'mpărate !
— Mulţămesc D-tale voinice! Tare om trebui să fii d-ta de vreme ce te-ai suit aici la mine.
— Aşa 'mpărate , am venit să omor smeul, să-ţi scăp fata.
— Smeul n-o venit încă la mine. Da s-aude c' aicia 'n vale 'ntr-un iaz, este noaptea şi se cearcă de a se sui să iee fata din dealul cel de steclă.
— Rămâi sănătos, Împărate.
— Mergi sănătos, voinice.
— Mă duc după smeu. Dacă l-oi omorâ îmi dai fata.
— Ţi-oi da-o.
Ajunge el la iazul cel unde o găsit băieţii. Pune cuşma 'n cap, se face nevăzut şi se pune sub o tufă de buruiene. Da el era frumos şi puternic, da era sărac . Pe iazul cela era o covată cu faţa-n jos. La miezul nopţii aude el un vuet straşnic. Aceea era balta drăcească, venea dracii şi da poronci noaptea. Vine dracul cel mai mare, se pune călare pe covată (Scaraoţchi). Ş-o şuerat straşnic ş-o venit draci şchiopi, chiori, ş' o 'nceput să 'ntrebe Scaraoţchi ce trebi au făcut ei?
— Eu am întărtat trei băieţi, că doar s-or ucide unul dintr-înşii. Păcatul mare c-o venit finul lu' D-zeu şi le-o luat.
— Da tu?
— Eu am întărtat pe vântul de la amiazi să rupă 'n jumătate pe smăul cu trei capete şi două capete o scăpat, da jumătate-i mort.
— N-aţi făcut nici o treabă, să vă 'nvăţ eu ce să faceţi. Lângă balta asta mai la vale, este o comoară de bani. Comoara unui moşneag şi moşneagul are să moară iest - noapte . Duceţi-vă şi puneţi mâna pe banii ceia să fie - a noştri.
— Da dacă ni i-a lua cineva cu putere dumnezeiască?
— Nime nu se poate apropia dac-om pune noi mâna pe dânsa.
— Nime, nime-n toată lumea nu se poate?
— Ba se poate, da iaca ce: dac-a veni finul lui D-zeu până ce nu-ţi pune voi mâna pe bani şi s-a întâmpla s' aducă apă de ceea care l-o botezat şi ne-a stropi, ne frige, şi el a lua banii.
Cela a auzit. Se scoală dimineaţa şi se porneşte să se duc' acasă. Lui îi sburda după bani. Ajunge el a casă.
— Mamă unde-i apa ceea ce m-o botezat pe mine? A găsit măsa 'n biserică lângă sf. Pricestanie şi ia el şi se porneşte iar înnapoi. Ajungând acolo — dracii era la bani toţi. Se duce şi s-apropie, îi stropeşte. Dracii ţipă şi-i zic:
— Mă rog, finul lui D-zeu, ce vrei ţi-om face, numai nu ne arde.
— Dacă mi-i aduce smeul cel scăpat, eu v-oi da drumul.
— Mă rog, iaca mă duc să-l aduc.
Ş-a luat un cârd de draci straşnic de mulţi.
— Da viu poate nu ţi l-om pute aduce.
— Mort nu vreau, viu să mi-l aduceţi.
Şi s-o apucat dracii s-o făcut un fedeleş de fier şi s-o dus după smeu să-l puie 'n el. Când l-a adus aşa era fedeleşul de greu, de numai dracii-l putea ridica.
— Pune-l aici.