Draga burlakul, vreau sa-ti mai amintesc ca astfel de istorii (vezi 618 costica) nu e uninica in felul sau. Cu o luna in urma o doamnna din Cluj-Napoca, cu ochii in lacrimi imi povestea despre bunicii ei inmormintati in cimitirul din Balti, la mormintul carora nu a fost din 1944 dupa ce a fost ridicata sirma ghimpoasa pe Prut. Domnul profesor Romica Orfanu din Craiova a murit si  nu a venit la mormintul rudelor sale ce odihnesc in cimitirul din satul meu. Domnul Grumeza Leonte, vecinul meu, sat dintre Prut si Nistru, zeci de ani nu a mers la mormintul tatalui sau care se afla in Iasi.  Astfel de cazuri sunt sute de mii, poate peste million mult. Mergi in fiecare sat si vei gasi nu putine familii care au rude inmormintate pe teritoriul Romaniei si invers.  Asa ceva cu noi s-a mai intimplat intre anii 1812- 1918(Imperiul Rus) si 1944-1989(Imperiul Sovetic). Unii incearca chiar si in zilele de azi, in mileniul III, sa duca mai departe propoganda comunista referitor la limba, istorie, neam. Pentru unii statalisti si ,,patrioti” romanofobia si minciuna le este ocupatia principala, care desigur e si remunerata. Pe siteu exemple cite vrei. Apropo, draga burlakul, sa stii ca nu  sunt nici rusofob, nici slavofob, daca ai rabdarea reciteste comentariile mele de pe ,,moldovenii.md”, ,, unimedia.md”, ,,Protv.md”, Flux.md” si nu vei gasi nici o fobie. Cunosc limba rusa la perfectie, inteleg bine limba ucraineana, iar cunoscind acestea limbi, stii bine ca esti in stare sa intelgi ce-ti spune un bulgar, polonez, slovac, belorus. Cine poate sa nege cultura marelui popor rus? Cine nu cunoaste bunatatea omului simplu? Spun acestea nu din auzite, ci bazindu-ma pe realitate. Nasul meu de cununie religioasa e rus jet bejet de pe Volga la care am fost in ospetie, am cunoscut oameni din partea locului. Fiind la munca fizica (la constructie) in Moscova cit si in preajurima, am avut ocazia sa stau de vorba cu oameni simpli cit si cu descendenti, personalitati eminente in stiinta, cultura (lucram la vilele lor)  Vreau sa zic ca sunt oameni minunati. Sa stii, draga burlakul, spre deosebire de noi ei isi cunosc istoria, tin la ea si se mindresc. Pe cind noi, intoxicati cu minciuna comunista referitor la limba, istorie, neam, dupa ce ne arunca un os (stii cine)  ne sfisiem in continuare. Demonstram unul altuia ca suntem (nu suntem) romani, limba e romana (moldoveneasca).  Academia de Stiinte din R. Moldova, cit si multe Academii din Lumea Latina de peste hotare demult au prezentat verdictul Prlamentului R. Moldova ca vorbim limba romana, suntem romani, in 1940 am fost ocupati si nu eliberati…Insa politicienii de teapa fostului Presedinte de Parlament Motpan(agronom  cu colegiu) afirma de la tribuna  (este stenograma) ca circumferenta are 380 grade. Tot dinsul  ii contrazicea pe cei mai de vaza savanti lingvisti  Coseru, Brerejan… ca nu-s corecti academicienii, noi vorbim limba ,,moldoveneasca”,  Presedintele actual al Parlamentului, Marian Lupu,  doctor in ecocnomie, o face mai pe oaia, afirmind ca stiintific limba e romana, politec e moldoveneasca. Dodon o face pe ,,patriotul” lansaza ,,solutii”, sloganuri ,,Iubiti Moldova” pe cind in fond ……

 

 Am fost in Romania pentru prima data dupa Revolutie, in anul 1990. De atuncea si cred in minunile pamintesti. Si iata de ce. Fiind copil nu odata am auzit de la bunici, parinti ca peste Prut, in Roamnia dinsii au frati, veri, nepoti de care nu stiau nimic, deoarece scrisorile trimise din ambele parti nu ajungeu la destinatie, se ,,perdeu”, Eu, copil fiind, am memorizat nume, epizoade din viata lor (a rudelor de peste Prut) povestite de bunei, parinti. Anume aceasta a si fost cheea minunelor. Directorul de atunci a Liceului Pedagogic ,,Gheorghe Lazar” din Cluj-Napoca  mi-a pus la dispozitie cartea cu numere de telefoane a Clujului, in speranta de a gasi rudele, fara a merge si deranja pe cei de la evidenta populatiei. Erau citeva pagini cu acelas nume si prenume pe care il cautam, dar Dumnezeu a facut asa ca primul numar format a fost cu noroc. Minunea s-a produs. Peste jumatate de ora ne-am intilnit. Multe am povestit. Eu din spusele buneilor, dinsul din cele traite care coincideu intocmai. Peste doua zile am fost la mormintul tatalui sau care se gaseste in Cluj-Napoca. Fotografia  pe piatra de mormint  imi amintea de bunelul meu. Nici nu putea sa fie altfel deoarece aici odihnea fratele lui. Mult i-a dus dorul bunelul, deoarece era unicul frate, si nici macar fotografiea nu-i avea,