A apărut în Foaie pentru minte, ininiă şi literatură, 1842, nr. 13, 30 martie.

Azi este sărbătoare!
Români, să ne grăbim,
În şes la vânătoare
Pe Dragoş să-nsoţim.
Grijiţi armele voastre,
Curând să alergăm,
Din locurile noastre
Hoţi, feare s-alungăm.

   Doină! Doiniţă!
   Zână plăviţă!
   Vino cu noi;
   Tu ne scuteşte,
   Şi ne fereşte
   De-orice nevoi.

Optzeci de oi despoaie,
Şi prin frigări le pun;
De surle, de cimpoaie
Pădurile răsun.
Vitezii se aşează
Pe lâng-un mare foc
Şi Dragoş ospătează
Cu dânşii la un loc.

   Doină! Doiniţă!
   Zână plăviţă!
   Vino cu noi;
   Tu ne scuteşte,
   Şi ne fereşte
   De-orice nevoi.

Sunt gata, stau cu toţii
Să plece la izbânzi,
Ca să-ntirească hoţii,
Să capete dobânzi.
Dragoş merge nainte
Pe-un cal cu ager curs,
El preste-mbrăcăminte
Poartă-o piele de urs.

   Doină! Doiniţă!
   Zână plăviţă!
   Vino cu noi;
   Tu ne scuteşte,
   Şi ne fereşte
   De-orice nevoi.

Veseli de sârg porniră
Românii mult voinici,
Ca lanţul ce înşiră
Pe-a plaiului potici.
Nevestele cu jale
Privindu-i, lăcrămând:
Îi auzeau la vale
Cum se cobor cântând:

   Doină! Doiniţă!
   Zână plăviţă!
   Vino cu noi;
   Tu ne scuteşte,
   Şi ne fereşte
   De-orice nevoi.

         1848, mai