Bătăliile de la Tisa, Dunărea de mijloc (c. 60 – 59 î.Hr.). Atacuri întreprinse de regele get Burebista împotriva celţilor, menite a îndepărta pericolul creat de aceştia la hotarele vestice ale regatului.

Conform relatărilor lui Strabo, Burebista „ a pustiit pe celţii care erau amestecaţi cu tracii şi cu ilirii şi a nimicit pe de-a întregul pe boii aflaţi sub conducerea lui Critasiros şi pe taurisci”. Dar, realitatea a fost alta, tauriscii s-au retras în Noricum, iar boii spre Gallia, de unde au fost alungaţi de Caesar (58 î.Hr.). După relatările aceluiaşi Strabo, principalele operaţiuni s-au desfăşurat în regiunea Dunării mijlocii, dar numai pe malul stîng al fluviului. Traseul urmat de oştile dacice este marcat de descoperirea unor tezaure monetare la Totfalu şi Stupova, Bratislava şi Simmering. Probabil, acum au fost înfrînţi şi scordiscii de la gura Tisei.

Teritoriile statului lui Burebista au fost, astfel, întinse pînă la Dunărea mijlocie şi Morava, ajungînd în vecinătatea regatului sueb, condus de Ariovist. După cum scria Strabo: „Ajungînd în fruntea neamului său, care era istovit de războaie dese, Burebista, get, l-a înălţat atît de mult prin exerciţii, abţinere de la vin şi ascultare faţă de porunci, încît, în cîţiva ani, a făurit un stat puternic şi a supus geţilor cea mai mare parte din populaţiile vecine. Ba încă a ajuns să fie temut şi de romani. Căci trecînd plin de îndrăzneală Dunărea şi jefuind Tracia, pînă în Macedonia şi Illyria, a pustiit pe celţii care erau amestecaţi cu tracii şi cu illyrii şi a nimicit pe de-a întregul pe boii aflaţi sub conducerea lui Critasiros şi pe taurisci”.