Bătălia pentru Dobrogea (aprox. 55 – 48 î.Hr.)
În anul 61 î.Hr. o coaliţie a grecilor, sciţilor şi bastarnilor îl învinge pe Antonius Hybrida, guvernatorul Macedoniei. Burebista a înțeles pericolul venit din partea romanilor şi avantajele economice pe care le aducea poziţia cetăţilor greceşti pe litoralul de nord al Mării Negre. Din acest motiv a hotărît să le aducă acestora în confederaţia supusă autorităţii sale.
Mai întîi a fost atacată cetatea Olbia, aşezată la vărsarea Bugului în mare, zidurile sale au fost străpunse şi oraşul pustiit, prin 55 î.Hr. Apoi au fost pe rînd cucerite cetățile Tyras, Histria (supusă unui greu asediu), Tomis (cucerit după trei ani de lupte pentru teritoriul agricol şi după un îndelungat asediu), Callatis, Odessos, Mesembria, Dionysopolis şi Apollonia. Astfel, regele Burebista a ajuns să stăpînească întreg litoralul pontic, de la Olbia pînă la Apollonia.
Oraşele greceşti au recunoscut autoritatea lui Burebista, plătindu-i tribut şi au continuat existența lor. Alături de acestea, regele get a inclus în stăpînirea sa şi teritoriile de la sud de Dunăre, pînă în Balcani şi litoralul Mării Negre: „în cîţiva ani, a făurit un stat puternic şi a supus geţilor cea mai mare parte din populaţiile vecine. Ba încă a ajuns să fie temut chiar şi de romani” (Strabon).