A.­ De ce pângi, o, dona Diana,
De ce ochiu-ţi lăcrimează?
Nu eşti sântă şi frumoasă
Ca o dramă spaniolă?
Ştii: don Manuel, perfidul,
Inconstant iubeşte-o altă,

Alta brună, dulce, pală,
Ca o noapte-a primăverei.
D. ­ Nu-i aceea ce mă doare,
De ce inima mi-e-amară,
Căci don Manuel ş-acuma
E fidel ca totdeuna;
Dar aceea ce mă doare
Şi-ochii mei îi fac să plângă
Este că Negruzzi Iacob
M-a tradus în româneşte.
A. ­ Şi de ce tu să te superi,
Ideal al lui Moretto,
Au în limba cea germană
N-au tradus ei comedia,
Ei, străinii! Îns-Espańa
Te adoră, o, Madona,

Cum mi te-a creat Moretto.

D. ­ Neci n-aş plânge, caro mio,
De ar fi traducţiune;
Rea or bună, ea nu schimbă
Din valoarea mea internă.
Dar Negruzzi, mio caro,
El a scris o comedie,
Comedie-originală:
Viclenie şi amor.
Acolo mă văd pe mine,
Figurând sub nume ­ Elena,
Iar pe Manuel, il caro,
Văd că mi-l numesc Costică.
Dară cum c-a imitat-o
Neci n-o spune, neci n-o scrie,
Ci pe mine mă sileşte
Să recit la versuri rele
Care sună ca drimbala
A ursarilor gitani.
A. ­ De-a făcut asta Negruzzi
Cu Madona lui Moretto,
Atunci eşti nenorocită
Dona Diana, dona Diana!