Fiul împăratului nu cuteza să calce pardoseala băii şi pe velinţele cele de mare preţ ce erau aşternute prin palat, de milă sa nu le strice frumuseţea.

Baia era pardosită cu tot felul de marmură lustruită şi adusă din meşteşug aşa, încît închipuia fel de fel de flori, de păsări şi cîte nagode toate. Apa ciuruia din ţeve aurite şi o lua cu năstrape şi cu căuşe de aur. Ştergarele erau de mătase şi în ţesătură cu fir de cel bun şi cu mărgăritare.
După ce ieşiră din baie şi se îmbrăcară, trecură prin grădină, unde mirosul florilor îi îmbăta.

Zîna porunci şi trase la scară o căruţă ferecată în aur, cu patru telegari de mîncau foc. Căruţa era împodobită cu pietre nestemate de sclipeau în faţa soarelui ca cine ştie ce lucru mare. Ei se urcară. Cum se puse el lîngă dînsa, un luceafăr se aşeză pe fruntea ei, şi aşa strălucea de orbea pe cei ce se uitau asupra dînşilor.

Amîndoi erau îmbrăcaţi cu nişte haine scumpe şi foarte frumoase. Caii porniră. Dară zburau de parcă n-atingeau pămîntul, iară nu că mergeau, într-o clipă ajunseră la împăratul, tatăl băiatului, carele îl aştepta şi se ciudea de atîta întîrziere.

Cînd îi văzură, toţi înţeleseră că aceasta era femeie de pe alte tărîmuri, şi lăuda pe fiul de împărat pentru o aşa nimerită şi neaşteptată alegere. Fraţii cei mai mari o mîlciră, văzînd atîta frumuseţe şi atîta bogăţie. Mai mare strălucire şi gingăşie ca aceasta nu se mai văzuse sub soare şi pe la dînşii pînă atunci. Începură a-şi da coate, a-şi veni în cunoştinţă şi a se căi de rîsul ce făcuseră de fratele lor.

Împăratul nu mai putu de bucurie, cînd văzu că fiul său cel mai mic îi aduce în casă minunea minunilor. Zîna se purtă cu mare bunăcuviinţă, şi vorbi astfel încît robi toate inimile. Oaspeţii nu-şi mai luau ochii de la dînsa şi urechile lor nu mai ascultau alte vorbe, decît vorbele ei, că mult erau cu lipici.

Fiii cei mari ai împăratului povăţuiră pe logodnicele lor ca să facă şi ele tot ce vor vedea pe zîna că face, şi la cununie şi la masă.

Împăratul îşi împlini pofta inimei lui. El dorise, vezi, să-şi cunune toţi copiii într-o zi, şi aşa şi făcu.

Era vesel împăratul pentru aceasta, cît un lucru mare.

După ce se cununară fiii împăratului cu logodnicele ce-şi aleseseră fiecare, se prinseră în horă şi jucară, ca la nunta unui împărat. Ceilalţi jucau, nu jucau, dară zîna cînd juca, părea că n-atinge pămîntul. Lumea privea şi i se umplea inima de mîndrie, căci fiul cel mic al împăratului lor adusese o aşa zînă să o domnească. Oamenii se luau la prinsoare că nici în cer nu se găsea o mai mare frumuseţe ca aceea ce aveau ei dinaintea ochilor lor.
Între acestea veni seara, şi se puse o masă d-alea împărăteştile. Împrejurul mesei împărăteşti, o mulţime de alte mese erau puse pentru boierime, pentru negustorime şi pentru prostime. Se puseră la masă.

Nurorile cele mari ale împăratului ţineau ochii ţintă la zîna să vază ce face ea ca să facă şi ele, după povaţa soţilor lor.

Zîna, din fiecare fel de bucate ce se aducea la masă, lua cîte niţele şi băga în sîn. Asemenea făcură şi cumnatele ei. Mîncară şi se veseliră cît le ceru inima.
Cînd se sculară de la masă, zîna se duse la împăratul socru, îi sărută mîna, îi mulţumi, şi, scoţînd din sîn, de unde băgase bucatele, un mănunchi de flori bine-mirositoare, i-l dete ca semn de iubire fiască.

Odată se umplu locul de un miros aşa de frumos şi strein, cum nu mai mirosise oamenii locului aceluia. Atunci toţi într-o glăsuire strigară:"Să ne trăiască doamna şi împărăteasa noastră", iară ea, fără a se mîndri, se trase din naintea împăratului cu totul smerită şi se aşeză lîngă soţiorul ei.

În calea ei, începu a curge de printre încreţiturile hainei sale mărgăritare, de umplu locul; iară mesenii, cu buni, cu proşti, se plecară şi le adunară.

Ducîndu-se şi nurorile cele mai mari ale împăratului să-i mulţumească, îi sărutară şi ele mîna. Cînd voiră însă a scoate şi ele din sîn ce puseseră în timpul mesei, băgară de seamă că hainele lor sunt murdare şi terfelite de bucate, încît nu mai semăna a haine puse pe om, ci a alte dihanii, şi se făcu un rîs de mila lor în toată nunta, încît plecară umilite în cămările lor ca să se schimbe, fiindcă nu mai era chip a mai sta aşa îngălate la nuntă.

Atunci mulţimea, cu mic, cu mare, şi împăratul împreună cu dînsa, strigară într-un grai, că aceşti soţi să-i domnească de aci înainte. Împăratul se coborî din scaun, şi se urcă fiul cel mic cu soţia sa.

Această împărăteasă cu rostul ei cel blajin, cu purtarea cea cumpătată, se făcu de o iubiră pînă şi cumnatele ei. Iară fiul împăratului, cu agerimea minţii lui, cu înţelepciunea cea firească şi cu poveţele împărătesei, soţia lui, domni în pace, în linişte şi în veselie toată viaţa lui.

Eram şi eu p-acolo. Şi fiindcă am dobîndit şi eu un os de ros, mi-am pus în gînd să vă povestesc, boieri d-voastră, lucruri care, de s-ar crede, m-ar da de minciună; și încălecai pe-o șea etc.