În Evul mediu, sulgerul (sau slugerul) era un dregător însărcinat cu strîngerea sulgiului (dare care se plătea pentru vitele sau oile tăiate, una din principalele surse de aprovizionare cu carne a curţii domneşti. Sulgerul se ocupa cu aprovizionarea cu carne a curţii domneşti şi a armatei şi era şeful măcelarilor. Primea bani de la vistierie pentru a cumpăra vite pentru curte şi se ocupa de vitele confiscate în ţară. Subalternii săi erau vtori- şi tretisulgerul si sulgereii. În Moldova a mai existat in secolul XVII şi un „cămăraş de sulgiu”.

Prima menţiune a sulgerului în Moldova datează din anul 1456. A făcut parte din sfatul domnesc, apoi a decăzut treptat ca importanţă.