În Evul Mediu stolnicul era un dregător care se îngrijea de masa domnului şi se ocupa de aprovizionarea curţii domneşti cu produsele alimentare necesare. Denumirea dregătoriei vine din slavonă stol - „masă”. Stolnicul îl servea pe domn şi gusta mîncarea acestuia pentru a se asigura că nu era otrăvită. Aproviziona curtea cu peşte şi era mai mare peste bucătărie. La mesele obişnuite serveau subalternii acestuia, vtori- şi tretistolnicii. Avea în subordine stolnicei care mergeau prin sate pentru strîngerea dijmei din peştele prins în Dunăre şi în bălţi. Subalternii stolnicului formau o categorie militară distinctă.

Stolnicul este menţionat documentar pentru prima dată în Moldova în anul 1393. A făcut parte din sfatul domnesc, dar nu avea o importanţă prea mare. Era cel mai mare peste grădinari, pescari şi peste toate bălţile formate de braţele Prutului şi Nistrului. Stolnicii dispar odată cu reformele de la mijlocul secolului al XIX-lea.