Iarba graiului
Limpezi, sfinte ploi verbale
Curg pe deal şi curg la vale;
Iar din urmă, voiniceşte,
Iarba graiului ne creşte.
Drumul vorbei, nesfîrşit,
Cu legende-i pietruit,
Cu balade, zicători,
Poezii şi ghicitori,
Fără aceste pietre rare
Ce-ne-ar face graiul oare?
Cred că l-am vedea-ntr-o zi
Cum începe a veştezi.
Trec cuvintele-n şuvoaie:
Limba noastră-i verde ploaie,
Scumpele-i mărgăritare
Inima ne-o fac mai mare.
Basme, snoave amuzante
Cu sclipiri de diamante
Ne ţin hojma vorba trează
Şi veşmîntu-i luminează.
Grai de mamă şi de tată
Curge-n vremi – cişmea curată.
Adăpînd cu apa-i vie
Drumul nostru-n veşnicie.