VII

Suntem la Cernăuţi... Domnia cvasinaţională a lui Ioan Sturza a început. Ambiţiile domniei sunt în fierbere, partidele se şoptesc, constituţiile şi proiectele plouă, prieteniile politice se desfac, tranzacţiile şi trădările se lovesc, se înţeleg şi se prefac ziuă pe ziuă, eteriştii şi turcii nu mai sunt în ţară; dar retraşi pe culmea Cernăuţului, ca pe muntele Aventinului, arhondologia cea de frunte, ce se numeşte însuşi proh, nu se întoarce acasă... că nu frica Eteriei, nici a turcilor a adus bejenia... dar glasul străbătător al lui Vladimirescu, ce deşteptase politica nouă a românilor. Nu frica Eteriei mai ţinea în pribegie boierimea, dar ambiţii înşelate: târguia cu ţara preţul întoarcerii: — scutirea întreagă — acea scutire ce se uita însuşi la domnii străini în vremile grele. Ca toţi oamenii care se cred, cernăuţenii ziceau... ce va face oare ţara fără stâlpii săi? Convulsiile intrigilor nu se astâmpără: Ioan Sturza scrie la Cernăuţi: Scrisoarea măriei-sale lui vodă către boierii din Bucovina.

"Boierilor, nu mă îndoiesc că n-au ajuns la auzul dv. mişcările unora din boierii de aicea, şi cred că pentru dv. au trebuit să fie de deşănţare: însă în bunele plecări ce eu păstrez pentru dv. nu mă pot apăra de a nu vă mai mări încă mirarea, înştiinţându-vă că aicea boierii nu v-au cruţat nevinovăţia, cu care vă cred îmbrăcaţi, publicarisind atât aicea, cât şi în drumul lor în jos până la hotar, cum că ar fi într-o legată unire cu dv. la pasul ce au pornit. Dacă acest pas are o necuviinţă, dv. veţi judeca, încât va răpune numele ce vi l-au înflorit oamenii şi ostenelile dv., şi dar eu mă grăbesc a vă face ştiut această comprometarisire, ca unul ce întotdeauna am fost şi sunt al dv. iubitor: I.S. Vv. D. 1824. fev. 7."

Pentru a da seamă de răvaşul acesta şi de toată mişcarea sufletească a României, numai viaţa, corespondenţa şi hârtiile lui Tăutu ne pot sluji; corespondenţa şi documentele politice găsite la el sunt, la cunoştinţa noastră, singurele documente ale acelei mişcări ce se înfundă în trataturile de la Acherman şi Adrianopol, şi ne dau ponturile şi tălmăcirea Regulamentului Organic: fără Tăutu istoria nu se poate înţelege.

Aşadar, pentru a ne tălmăci cartea măriei-sale lui vodă să întrebăm pe Tăutu de cuprinderea sa. Din mormântul lui, Tăutu ne va arăta că această carte a fost o mare ispită, de care să ţinem minte, capitol din mijloc al unui roman politic: hârtiile lui Tăutu cuprind tot romanul... şi ce roman! Şi vom zări în acest roman şi unele din chestiile capitale ce ne împing astăzi.

Eteria a jefuit ţara, dregătoriile şi domniile greceşti au dat mâna cu jăcuitorii; prada, focul şi dislocaţia principaturilor s-au făcut; cine are să ridice neamul, cine are să-şi aducă aminte de pământul acesta, de independenţă, de vechi drituri?... că ocârmuire nu-i...

Turcul stă gata a preface umbra ţărilor în paşalâcuri şi abutorii pământului... stâlpii patrioţi ... au fugit, pare că nu au lăsat nimică în urmă. În urma lor însă era mai mult decât pământul gol, era norodul român, apăsat, dar neuitător de trecut, acel norod care se vede numai când soseşte primejdia şi greul. Boierimea nu trecuse hotarul, că un ţipăt groaznic striga de la o margine la alta: "Au fost vremi să lăsaţi pentru un minut tot felul de interes particularnic şi să vă ţintiţi gândirea şi îngrijirea la interesul obştesc, să lăsaţi prigonirea şi dihonia ce aveţi între dv. şi cu o unire să lucraţi cele de folosul patriei: să lăsaţi ura ce purtaţi către toţi ceilalţi... Dar protivnicia urmării din partea dv. face pre obştie ca să-şi ridice glasul său acel amorţit de atâtea veacuri. — Acest pământ, odinioară ocârmuit de independenţii săi voievozi, a avut hotarele sale în întindere, aşezământurile sale în datorii, privilegiile sale în urmare, şi pravilele sale în îndatoriele unui om către altul. S-au văzut boieri (a cărora scaune, dv. ţineţi astăzi) râvnind domneşti cununi, neînvoindu-se între dânşii şi întrecându-se unul cu altul, se îndeseau să o răpească. Dintru aceasta a născut puternica pricină de orice între dânşii: legiuita pricină a apărării domnilor şi sfânta datorie a preaputernicei Porţi, ca să se puie în lucrare liniştirea: Toate au venit la un pont, şi neînvoiala între boieri nu s-a putut ostoi, decât numai cu punerea pe scaun a naţiei greceşti".

Strigarea obştei este doprosul şi judecata regimului trecut, în care nimic nu e uitat, de la vechile privilegii până la şcoale, şi în care vedem că, vorbind de dările războiului, se miră norodul de întrebuinţarea banilor hotărâţi de plată.

"De unde dar curge oprirea vânzării cei de bunăvoie, şi în locul ei preţuri hotărâte şi păgubitoare? Nevoit a lua aminte el (norodul) n-a trecut încă în uitare că, în vremea războiului trecut, măria-sa monarhul Rusiei a slobozit înaltă poruncă ca să se plătească în bani tot ceea ce se va lua din pământul acesta. Apoi norodul dând tot ceea ce i s-a cerut, poate arăta un număr mare de dări, pentru care nu a luat nici cea mai mică plată; şi în vreme ce ştie că împărăteasca hazna a plătit pentru toate acele fără cruţare, rămâne în prepusul său fără ieşire, că plăţile acele rânduite pentru folosul obştii au alcătuit în pământul acesta numai câteva folosuri în parte."

Lungul rechizitorium acest al obştii ce ne dă a crede că numele oamenilor se schimbă, dar năravurile foarte cu greu, lungul rechizitorium în care se propune Porţii toate îmbunătăţirile ce se aşteaptă şi astăzi, dar înlătura boieria ca sfârşită sau moartă, dădu a gândi boierilor. Era prea lungă strigarea, prea ascuţit ţipătul, prea vie durerea, ca pribegii să nu o audă; afară de pruha, fruntea, cei mulţi se întoarseră pe la casele lor; educaţia politică a obştilor nu se face într-o zi, în capul celor mai mulţi era o amestecătură a chestiilor dinlăuntru cu chestiile din afară — faza de reforme în care se părea a intra Moldova cu mişcarea strigării se prefăcea într-o combinaţie mai bună decât starea de mai înainte negreşit, dar unde elementul dezorganizării se susţinea. — Istoria va aprecia rodurile acelei combinaţii statornicite sub numele de Reglement Organic şi folosurile ce a tras fiecare treaptă moldovană; urmărim numai duhul mişcării aicea.

VIII

S-au văzut neamuri pierind deodată pentru un princip sau pentru slobozenie, dar castele şi privilegiaţii se îndoiesc, târguiesc cu chestiile generale şi inevitabile şi caută a scăpa cevaşi; aşa urmară şi boierii cu obştia de la 1821. Sub umbra măgulirii duhului român înviat, prin reacţia în contra grecilor, prin oarecare concesii morale cerşute de veac, boierii rămaseră totuşi oligarşia de mai înainte, dând în spinarea cârmuirii greutatea şi răspunderea stării sociale, o tactică ce s-a înnoit în opoziţiile din urmă, şi se arată încă şi astăzi. Suntem fiii oamenilor de la 1821, ştim ce e dar duhul acelor concesii şi înţelegem logica horţişă, ce şovăieşte între mărturisirea dreaptă a adevărului şi a cugetului şi sofisme. Aşadar, boierii pribegi începură a cumpăni, a socoti şi prinde la inimă; constituţii şi proiecte plouă, curieri trieră ţara, Ţarigradul şi Petersburgul mai cu seamă, Fanarul e în picioare, mezatul opiniilor şi a sufletelor se începe. Toate proiectele seamănă unele cu altele în principiuri, şi toate sunt într-o conglăsuire: "a restrânge puterea ocârmuirii, a pune ţara sub epitropia boieriei". Fiecare taraf îşi face o constituţie. Avem mai multe constituţii sub ochi, otografe. Strigarea zice: "nimică altă nu era cunoscut de pravilă statornicită în toate, decât interesul, mita şi părtinirea ce pretutindene nu purta alte roduri decât nerânduieli, jacuri, asupriri şi împilare, care pe mulţi din drepţi supuşii preaputernicei Porţi au silit a alerga să se facă sudiţi străini, pentru ca să poată apăra dreptăţile lor. — Acest fel era ocârmuirea, când moldovenii obosiţi de jacurile ce în strâmtoarea de mai înainte au fost siliţi să mai sprijinească şi tulburările grecilor, care au făcut vârf ticăloşiilor lor, pentru care obştea într-aceea bănuieşte numai boierilor celor mari. Căci aceştia erau începătorii ţării, aceştia erau stâlpii patriei, la îngrijirea acestora toată obştea era rezemată, când fără veste s-a văzut căzută în prăpastia ce a săpat împerecherea apostaţilor. Către aceasta, strângerea mai înainte a oamenilor lui Ipsilant sub privirea începătorilor noştri, intrarea între acei oameni a arnăuţilor ce slujeau pe la boierii cei mari, şi, după venirea lui Ipsilant, poruncile date din visterie către dregătoriile ţării, spre înlesnirea strângerii oamenilor de oaste, încingerea cu arme a lui Ipsilant, făcută prin mitropolitul ţării, şi ajutarea de bani, cai şi al- tele, făcute de mulţi dintre boieri, sunt destule pricini care fac a crede că acei mai puternici dintre boierii cei mari au ştiut mai înainte de împerecherea grecilor, şi acei prin vicleşugul lor au uimit dintru-ntâi pe toţi ceilalţi." Boierii opuneau că frâul ţării nu era în mâna lor. Asta a făcut gâlcevirea de-a pururea în ţările noastre: ţara în contra boierilor şi boierii în contra domnilor. Ştefan cel Mare statornici cu temei în Moldova temeiul aristocratic. El nu simţi greul instituţiei sale, că avea braţ greu şi mână iute; dar fiul său Bogdan cu anevoie cârmuieşte, şi al treilea fiu al lui Ştefan, Rareş, plăteşte cu surgunul său şi zbuciumarea zilelor sale gândul de a reduce şi mărgini însuşirile aristocraticeşti.

Iată principurile proiecturilor: deşi lungi pentru un articol ca al nostru, prescriem mai multe paragrafe, pentru că sunt pline de actualitate, pentru că trecutul trebuie a ne povăţui, şi pentru că unele dispoziţii sunt întreaga noastră istorie:

"Shedion de reformăluirea stăpânirei ţărei Moldaviei."

1. Stăpânirea să fie monarhicească, dinpreună însă lucrătoare cu şese şi opt familii cele întâi a pământului, ce se numesc în limba grecească: pruh. Această alegere a stăpânirei dinpreună cu un DOMN, tot din neamul moldovenesc, să fie pe viaţă.

2. Budjetul domnului.

7. Chiftul căldărilor să fie pentru toţi de obştie slobod fără de plată, afară de vama legiuită, care toţi de obştie să o plătească, fără deosebire de obraze, şi nicicum altfel, subt orice fel de nume de bir pe ceastă made să nu se poată pune. Şi la oraşe şi târguri, velniţe să nu poată fi, ci numai la moşie, şi de veci şi cu anul se va ţine. Iar holercă de peste hotar nicicum să nu fie volnic a se aduce, şi această oprire să se facă cu suirea vămii, ca la toată vadra să plătească zece lei.

Articolele 3, 4, 5, 6, 8, 9, 10 ca şi acel al 7, sunt tot dispoziţii generale ce se ating de biruri şi de reguli poliţieneşti.

11. Ocna şi vama să se vânză pe trei ani cu chizăşia celor întâi fruntaşi boieri, şi banii toţi să intre în soma iaraturilor statului.

12. Poştele să se vânză în mezat, bucăţi-bucăţi la particularnici cu bună chizăşie, fără a da cel mai mic agiutoriu statul cumpărătorilor.

13. Mitropolia, episcopiile şi toate celelalte mănăstiri greceşti şi pământeşti să fie cu leafă de însuşi lăcaşurile aceste cu de agiuns, şi cheltuielile bisericilor tot aseminea ştiute şi hotărâte, şi "prisosul" să fie a statului, şi mitropolitul şi episcopii să nu aibă voie în diastimă de cincisprezăce ani de a mai hirotonisi preot sau diacon sau dascăli, ca să nu se înmulţească catahrisul de acum.

14. Tagma bisericească, afară de cele duhovniceşti, să nu fie volnică a se amesteca, şi nicicum Divanuri şi giudecăţi mireneşti la Mitropolie să nu se facă.

16. Boierii să aibă toate a lor privilegii vechi, fără însă a intra întru aceste privilegiile şi catahrisurile urmate în urmă.

17. Boieri să se numească cu caftan numai acei făcuţi de domnul Calimah, iar ceilalţi toţi să fie socotiţi fără caftanuri, şi să nu fie "volnic domnul cu boierii rânduiţi" de a cinsti cu caftan, fără socotinţa Divanului politicesc şi războiesc.

Art. 18, 19 şi 20 reglementează oastea mărginită în 3 000 oameni aleşi şi cu chizăşie, darea birului, şi spânzurarea tâlharilor de pe drumul mare, de va agiunge furtişagul la un leu. 21. Fără de bir, locuitor să nu se afle nicicum, măcar şi străin de va fi, şi nu va fi cinstit cu caftan şi va fi aşezat în acest pământ, şi acest bir de 18 lei să se numească birul capului.

Articolele 22, 23 organizează statul civil şi hotărâtura moşiilor. 24. Răzăşi să nu poată fi în toată ţara cu moşie mai gios decât 50 stânjini moşie. Boierii ce sunt cinstiţi cu caftane să nu fie supuşi la birul capului, şi locuitorii să fie datori a le lucra două zile pe săptămână tot gospodariul, "însă în măsuri putincioase de a lucra locuitorii fără asuprire, iar mai mult visteria ţării să nu sufere a se urma asuprire".

28. Afară de ştiutele şi ispititele familii şi acei cu ştiinţă de pracsis de a oblădui, alţi netrebnici şi de neam prost şi fără moşie mai vârtos, sau altă stare să nu poată intra în slujbele orişicare a ţării, măcar şi un ocolaş . Proiectul acesta în 30 articole corijate de o mână ce nu s-a răcit încă poate sluji ca document istoric a dovedi "strigarea" şi a ne da o idee despre greutăţile pământului nostru; dar totodată ne dă şi măsura a trei ponturi ce a câştigat conştiinţa obştească de astăzi. Nimeni astăzi nu s-a feri de un bir, chiar şi birul capului, ca o dare ruşinoasă, căci am învăţat acum că ruşinea este de a se înlătura de sarcinile publice. Progres, nu s-ar găsi astăzi un singur om ce ar cere două zile din săptămână unui locuitor. Progres, ştiutele şi ispititele familii au ispitit că învăţătura e altă unsoare mai preţuită, şi fiii acelor familii şi neamurilor proaste s-au cufundat şi răsbotezat sub numele de român. Progres.

IX

Alt taraf, altă constituţie. Proiectul de faţă e foarte laconic şi este cunoscut sub numire de ponturile popilor. Pontul I. Mitropolitul şi episcopii să fie de-a pururea numai din pământeni, şi mănăstirile greceşti sub epitropia arhiereilor şi a pământenilor.

II. Mitropolitul şi episcopii aseminea sub epitropia pământenilor, şi fără ştirea epitropilor să nu se poată împrumuta.

IV. Pronomiile şi privilegiile de mai înainte să rămâie nestrămutate.

V. Ocârmuirea ţării să fie de domn împreună cu gherusie alcătuită de opt boieri din cei dintâi, care se vor schimba la "toţi trei ani", şi aceştia vor fi din fiecare neam câte unul din cele opt neamuri.

VI. "Neamul boieresc nesupus nici unei dări."

VII. Domnul să nu poată osândi vreun pământean fără cercetarea şi hotărârea gherusiei.

IX. Cinurile să nu se deie la proşti şi mai ales fără hotărârea acelor opt boieri.

X. Grecii să fie siliţi a se desface de averile din Moldova.

XI. Numai grecii neguţitori să fie primiţi.

XII. Cinurile domnului Suţo cu toate să se strice.

XIII. Nici într-un cin a pământului, grec să nu se întrebuinţeze.