Oamenii cu inimi crude cată fericirea lor
În diregeri sunătoare, în a numelui mândrie,
Altor cugetul se-mpacă în războaie şi-n omor,
Ce-n sărmani preface fiii, pe soţii în văduvie.

Alţii pe aripa geniei străbat mai pre sus de nor,
Cercetând minuni înalte ş-a naturei armonie,
Unii inimile-ncântă prin frumuseţe şi amor,
La străin adună altul aurul şi avuţie.

Dar bărbatul cărui Pronia cătră darul luminos
O seminţă au adaos de a ei sântă virtute
Nu vra altă faimă, decât de-a fi altui de folos.

De asemene, dorite, tu virtuţi ai înnăscute:
Cuget drept şi patriotic, cu talent suflet duios,
Ce-ntrunesc a lor putere pe aproapele s-agiute!