Cântec de societate, compus în emigraţie
Schimb toate ce s-află sub soare,
Pre toate ce s-a născut,
Că timpul pe aripi uşoare
Nu stă pe loc un minut. (Bis)

Legea ursitei în lume
Toate supune la giug,
C-a omului plânsuri şi glume
Ca visuri vin şi iar fug.

Pe-anului tânără frunte
Abie cununi o încing
Şi iacă pe coame cărunte
De-albi fulgi norii amu ning.

Acele ce-n Olimp domnează,
Mii scânteioase lumini,
Ascund lucitoarele rază
Şi iar răsar mai senini.

A traiului zilele însă,
Ce-atât de repezi s-alung,
Pe totdeauna sunt stânse
Dacă apusul l-agiung.

Acea fantazie uşoară,
Învăpăietă de dori
Ca fluturul schimbă şi zboară
Să pască plăceri din flori.

Dar cela ce floarei se-ncrede,
În loc de dulce nectar,
Ah, prea târziu simte şi vede,
Buzele pline d-amar.

Noi toţi dineoară în pace
În dulce patrie am trăit,
Dar astăzi fortuna desface
Cele ce ieri a urzit.

Voioasa plăcere ni ţine
În a ei cerc astă zi;
Aleu, cine ştie de mâine
Unde şi cum noi vom fi?

Dar tot aşa n-a să rămâie,
Veni-va timpul mai bun;
Nu-s turbure toate părâie,
Nici norii nu tot s-adun!