Răspunsul unei scrisori
Am cetit, iubite frate, mărturisirile tale
Şi le crez că-s strecurate chiar din simţire de jale;
Nu-mi rămâne îndoială că ţi-au adus oţărire
Politica cea vicleană ce au toţi grecii din fire,
Şi fănarul care arde seul topit cu cruzime,
Şi nevinovatul sânge al zimbrului cu prostime...
După acestea urmează şi a gustului schimbare;
Din curtezan cu mândrie, calic rob cu fală mare,
Să te faci plugar de ţară, sămbrăluit cu prostimea,
Şi să guşti viaţa cea dulce ce nu are isteţimea!
Vei vide, dragă tovarăş, că - pe brazda ce răneşte
Fierul plugului cu huiet, - prostul care cornăreşte,
Sudori varsă şi se luptă fără de nici o cruţare,
Ca să ducă frupt de sânge crocodililor din mare...
Ş-ăi veni la cunoştinţă ca să crezi că cu dreptate
Iscălitul versuieşte... şi zice, şi face toate.