De la Tanger la Tetuan prin munţii Uadras
CÂNTEC
Compus de o tânără fată din neamul Metelilor, al cărei iubit fusese ucis într-o razzie.
Ia khil selem baş rahukhtuli ?
O! cavaleri ce reveniţi teferi !
Cum îmi reveniţi?
Bâma udju tghiblu, Gululi?
Cu ce obraz vă prezentaţi mie ?
Răspundeţi.
Fikumş' men'hô Nîui?
Este vreunul printre voi care să
voiască a mă răzbuna?
Fikumş' men'hô ierkeb eddernaui ?
Este vreunul printre voi care să
ştie a pune piciorul în scară?
Fikums' men'hô sedr'hô îl reţas ilauri
Este vreunul printre voi al cărui
piept să respingă gloanţele?
Seddekt îlih habbi u uţuli ?
Aceluia voi prodiga amorul şi
sărutările mele.
8 octombrie. -- Zi de odihnă, consacrată corespondenţei. Angel scrie următoarea circulară în mai multe exemplare, destinate amicilor lui din Englitera:
,,Poimâine plec din Tetuan. Un căpitan de felucă, anume Spadacelli, fost pirat de meserie, s-a tocmit cu mine ca să mă ducă la Gibraltar. Dacă, din întâmplare, el m-ar ucide, sau dacă mă voi îneca în canalul ce desparte Europa de Africa, cred că ai da o probă de mare isteţime de spirit neaşteptându-mă în zadar...
Amicul tău SHERRY ANGEL"
-- Cărui curier ai de gând să încredinţezi aceste circulare? îl întreb... căci serviciul poştal nu este încă organizat în imperiul Marocului.
-- Am de gând să le ţin în portofoliu până la Gibraltar!... îmi răspunde amicul meu cu sânge rece.
-- Minunată idee! Răspunsul tău naiv îmi aduce aminte de un răvaş trimis de la Moldova în Franţa, cu adresa: Fiului meu iubit... la Paris!... Peste o lună se prezintă un tânăr la biroul poştei şi zice împiegatului francez: Domnule, nu cumva a venit o scrisoare de la tatăl meu? -- Cum nu!? răspunse împiegatul râzând: Numai părintele unui fiu ca d-ta a putut fi în stare să-ti scrie sub o asemenea adresă. Iată răvaşul!
Angel râde cu hohot, după obiceiul lui, încât sperie copiii lui Nahon, apoi replică:
-- Altă naivitate!... În anul 1846 plecasem din Englitera, fără a spune părinţilor mei în care parte a lumii voiam să călătoresc.
Având un mare interes de a sta două luni de zile în Veneţia şi a face ca să mi se piardă urma, vorbisem cu fratele meu, ce se afla în Paris, să vestească amicilor noştri că eu aş fi dus în Egipt; iar în privinţa corespondenţei, ne pusesem la cale împreună ca să-i trimit lui scrisorile mele cu data din Alexandria sau din Cairo.
Fratele meu avea a le expedia apoi la Londra părintelui meu, ca scrisori aduse de un călător sosit din Egipt... Astfel s-a şi urmat; însă închipuieşte-ţi mirarea mea primind deodată chiar în Veneţia răspunsurile tatălui meu!... Ele începeau aşa: Am citit cu bucurie răvaşele tale din Cairo, scrise în Veneţia etc.
Un amic al său mă întâlnise într-o zi pe Rialto şi îl înştiinţase de prezenţa mea incognito în Veneţia!
-- Altă istorie! adaug eu; însă aceasta are ceva miraculos, în care hazardul joacă un rol extraordinar!... La anul 1838 un amic al meu, venit de curând la Paris ca să-şi facă studiile, îmi zice într-o dimineaţă de toamnă:
-- Plec mâine la America.
Eu, crezând că glumeşte, îi răspund: călătorie bună!
-- Să-mi scrii, adaugă el.
-- Bucuros, dar cum şi unde?
-- Prin poştă şi în America... adio!
Şi în adevăr el plecă a doua zi... Trei luni în urmă, făcând cunoştinţă cu un căpitan de corabie, dnul Langlois, care avea a se duce la Filadelfia, îl întrebai dacă voieşte a se însărcina cu un răvaş. Căpitanul primi şi, râzând, b[...]n buzunar scrisoarea mea adresată: Domnului Eugenie Alk... În America!
După un an, găsindu-mă la Iaşi, văd pe amicul meu dând busta în camera mea. El îmi sare în braţe, strigând: ,,Am primit-o!"