string(7) "library" string(8) "document"
1639
1812
87
1401
5500
1410
1476
940
1391
1466
1475
1300
1310

Cântecul plugarului

Ardă-te-ar focul, pământ,
Şi te-ar bate Domnul sfânt!
Căci îmi eşti duşman cumplit!
Ce-am semănat n-a ieşit.
Semănat-am grâu de vară,
A ieşit numai negară.
Semănat-am orz, oves,
A ieşit mohor de şes.
Semănat-am păpuşoi,
A ieşit iarbă-n fuşoi.
Stau în câmp şi mă gândesc.
Cu ce o să vieţuiesc?
N-am leţcaie la chimir
Să mă pot plăti de bir,
Şi de foi, şi de soldat,
Şi de Iuda blestemat.[1]
Vai şi-amar de biet român
Când e domnul rău stăpân!
N-are loc în ţara lui
Şi-i ca pleava câmpului!

1.    ↑ În toate satele Moldovei, crâşmele sunt ţinute de evrei, care, ca nişte lipitori, sug avuţiile ţăranilor, îndemându-i la beţie.