Lunca ţipă, lunca zbiară
Pentru-un pui de căprioară.
Vai de biata inimioară,
Ca şi lunca, geme, zbiară
Pentru-o puică bălăioară.
Frunza creşte, frunza cade,
Căprioara nu-o mai roade.
Vai de mine! ce m-oi face?
Doru-n sufletul meu zace
Ş-inimioara-mi nu mai tace!
Inimă, fii răbdătoare,
Ca pământul sub picioare,
Pân' ce puica bălăioară
S-a întoarce-n luncă iară
Cu cel pui de căprioară.