Copila
Taci, bădică, nu mai spune
Că n-avem suflete bune,
C-asta-i ţara ospeţiei,
Ţara dulce-a veseliei.
Taci, bădică, nu mai zice
Că noroc nu e pe-aice,
C-a veni luna lui mai
De te-i crede chiar în rai.
Iar de-i vrea să mi te-nsori,
Să ne facem soţiori,
Da-ţi-oi dulce sărutat
Şi dulci poame de mâncat.
Două mere-n umbră coapte,
Cu izvoare dulci de lapte,
Care soare n-au văzut
Şi vântul nu le-a bătut.
Rotunzele amândouă
Şi spălate tot cu rouă,
Tot cu rouă de pe flori,
Culeasă la cântători.