string(7) "library" string(8) "document"
940
1475
1410
1307
1457
1504
1574
1497
82
1200
87
1639
1476

Încununarea steagului

Biserica e plină de capete plecate.
Mulţimea-ngenunchiată ascultă lăcrimând
Pomelnicul cel jalnic de nume neuitate
A celor morţi în floare, stindardul apărând.

Stau faţă de serbare un Rege şi-o Regină,
Ş-un steag ce se înalţă, umbrind altarul sfânt.
El are multe sdrenţe, dar lui toţi se inchină,
Caci e o moaşte sacră, al Patriei veşmânt.

O! sdrenţe glorioase, victoria în lupte
Vă dete muşcătoare şi aprigi sărutari!
O! haină-a României, atâtea poale rupte
Cuprind întreg poemul al ei neatârnări.

O! Steag, fii veşnic falnic cu Regele-mpreună,
Tu Steaua României isbânditor o porţi
Fii vesel, azi Regină işi pune o cunună
De roze pentru vii, de lauri pentru morţi.