[în sus]Populația

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 1141 de oameni, dintre care 48.47% - bărbaţi și 51.53% - femei. Structura etnică a populaţiei era următoarea: 99.56% - moldoveni, 0.18% - ucraineni, 0.26% - ruşi.

[în sus]Istoria localitații

Săpăturile arheologice au scos la iveală pe amplasamentul actual al satului Gvozdova două vetre ale așezărilor umane. Prin anii 4500-4000 î. Hr., aici a apărut un sat, iar la un interval scurt de timp au mai apărut altele trei. Locuitorii lor cultivau pămîntul, creșteau vite, practicau diverse meşteşuguri, construiau case din lemn unse lut, cu sau fără etaj. Toate satele au căzut pradă focului. După transformarea Daciei în provincie a Imperiului Roman, aici au fost fondat alte 3 sate, care au fost devastate şi incendiate în secolul al IV-lea, odată cu invazia hunilor.

Prima atestare documentară a satului datează din 15 mai 1607, cînd voievodul Simion Movilă îi cere lui Iordache Rusu să-i prezinte documente asupra moşiei Gvozdu. La 2 septembrie 1619 Gaspar Vodă întăreşte împărţeala moşiilor între copiii lui Voico, fost logofăt. Lui Alexandru îi revine o jumătate din moşia Ciripcău cu "Gvozdul pe Camănca şi Nicoreşti, ţinutul Soroca".

Recensămîntul din 1774 a fixat aici 26 de gospodării ţărăneşti, o casă părăsită, 6 refugiați din Polonia. În 1849 s-a deschis şcoala pe lîngă biserică, iar peste 10 ani aşezarea număra 52 de case și 284 de locuitori. În 1876 la Gvozdova a fost ridicată o frumoasă biserică din piatră. La sfîrșitul secolului al XIX-lea satul număra 339 de bărbaţi şi 328 de femei.

Către 1923 în  satul Gvozdova erau 160 de gospodării cu 892 de locuitori. Aici funcționau 2 oloiniţe, o carieră de piatră, o şcoală primară. În anii postbelici ţăranii din Gvozdova au format două brigăzi, una pomicolă şi alta de cîmp, ale gospodăriei colective din Gura Camencii.