[în sus]Resurse naturale

Orașul Sîngerei are o suprafață de 83,37 km pătrați, cea mai mare parte fiind ocupată de terenurile cu destinație agricolă (circa 70%).

Bazinele acvatice ale orașului sînt formate de rîul Ciulucul Mare, care traversează orașul și de 8 lacuri cu o suprafață totală de peste 50 ha.

[în sus]Populația

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia constituie 12667 de oameni, dintre care 47.77% - bărbaţi și 52.23% - femei. Structura etnică a populaţiei oraşului este următoarea: 90.83% - moldoveni, 5.50% - ucraineni, 3.02% - ruşi, 0.07% - găgăuzi, 0.09% - bulgari, 0.04% - evrei, 0.09% - polonezi, 0.02% - ţigani, 0.33% - alte etnii.

În Sîngerei au fost înregistrate 4186 de gospodării casnice la recensămîntul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 3.0 persoane.

[în sus]Istoria localitații

Prima menţiune documentară a localităţii datează din anul 1586 cînd Vartic, marele vornic al Țării de Sus primea în dar de la domnitorul Petru Șchiopul seliștea Sîngerei, trecută în hrisovul domnesc ca punct de hotar într-un loc din pustiu, pe malul rîului Ciulucul Mare. Cu timpul satul trece în propietatea altor boieri, care îl fac danie mănăstirii Sf.Spiridion.

La începutul secolului al XIX-lea moșia Sîngerei era în proprietatea lui Alexandru și Zoia Moruzi, din familia care a dat Moldovei mai mulți domnitori. În anul 1806 molșia a ajuns în proprietatea stolnicului Ioan Cheșcu care a întemeiat aici mai multe cătune, ulterior devenite mahalale ale Sîngereilor. În anul 1820 jupîneasa Tîrăsița Cheșcu a vîndut moșia Sîngerei boierului Gheorghe Calmuțchi. Legenda spune că predecesorii boierului Calmuțchi ar fi avut moșia danie încă de la Ștefan cel Mare, însă este cert faptul că pentru a cumpăra moșia Sîngerei Gheorghe Calmuțchi a vîndut moșia sa de la Ciuciulea.

Biserica din lemn de la Sîngerei a fost ridicată între anii 1718 – 1738, mai tîrziu fiind ridicată și o clopotniță din piatră. În 1870 pe cheltuiala lui Gheorghe Calmuțchi a fost construită biserica din piatră Sf.Gheorghe. Locașul religios care s-a păstrat pînă în prezent are temelia din piatră, pereții și clopotnița din cărămidă, deasupra naosului și altarului – cupolă din cărămidă.   

Confom datelor recensămîntului din anul 1858 populația satului Sîngerei constituia 1472 de oameni, cu timpul localitatea crește numărînd 258 de gospodării în 1875; 462 de gospodării în 1904 și 750 de gospodării în anul 1923.

În anul 1965 localitatea Sîngereia Veche capătă denumirea de Lazovsc, în numele revoluționarului Serghei Lazo și devine centrul administrativ al raionuluin Lazo. La 20 iunie 1990 Sovietul Suprem al RSSM a adoptat hotărîrea privind revenirea localității de tip orășenesc Lazovsc și a raionului Lazo la vechea denumire – Sîngerei.

[în sus]Monumente istorice

Regiunea în care este amplasat actualmente orașul Sîngerei a fost locuită din vechime. La vest de oraș pe o pantă creată a rîului Ciulucul Mare a fost descoperită o veche așezare umană care datează din epoca bronzului. Această așezare a apărut în prima jumătate a mileniului IV î.Hr. , dovadă fiind  fragmentele de lut ars, ceramică roșie pictată, obiecte din cremene. Alături, la sfîrșitul mileniului II î.Hr. a fost fondată o altă așezare, urmele căreia au fost studiate de arheologi.

Pe teritoriul liceului din orașul Sîngerei, în anul 1972, în timpul săpăturilor arheologice a fost descoperit un vechi cimitir unde a fost găsit un vas, o oglindă și mărgele de sticlă aparținînd culturii sarmatice. Multe dintre așezările descoperite în zona Sîngereiului  datează din secolele V-XIII, dovadă a perpetuării în timp a poporului nostru, dar și a contactelor cu popoarele nomade care au trecut prin această regiune.

[în sus]Economia locală

Orașul Sîngerei este o localitate urbană cu un potențial economic dezvoltat, datorită numărului mare de agenți economici care își desfășoară activitatea în oraș. În prezent, în oraș activează circa 800 agenți economici. Pe teritoriul orașului activează 17 întreprinderi industriale: combinatul de pîine, întreprinderea de prelucrare a strugurilor și a merelor, întreprinderea „Gelibert”, producători și distribuitor de sucuri.  

Unitățile comerciale (18 magazine cu o suprafață de 5239 m.p.), 15 unități de alimentație publică (1110 locuri), 2 unități prestări servicii, 1 piață prin contribuția lor completează bugetul local. De asemenea în oraș își desfășoară activitatea filialele a 3 bănci comerciale și a unei companii de asigurări. Producția agricolă este achiziționată de întreprinderea cooperatistă de colectare a producției și comerț „Colprodcoop” cu o cifră de afaceri de circa 10 mln. lei anual.

[în sus]Sfera socială

Sistemul educațional al orașului Sîngerei cuprinde 4 instituții preșcolare, 2 școli medii generale,  Liceul Teoretic „Olimp”,  Liceul Teoretic „ Mihai Eminescu”. Instituțiile de cultură includ muzeul local, casa de cultură, biblioteca publică .

Pe lîngă casa de cultură își desfășoară activitatea orchestra populară de fanfară, care în anul 1980 a fost distinsă cu titlul Colectiv Artistic Emerit din republică. Colectivul artistic „Busuioc moldovenesc” a fost înființat în anul 1964, iar în anul 1989 ocupă locul I la concursul republican. 

Sistemul ocrotirii sănătății include spitalul raional, centrul medicilor de familie și 2 policlinici. Pe teritoriul orașului activează 8 farmacii.