[în sus]Populaţia

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 5500 de oameni, dintre care 49.53% - bărbaţi și 50.47% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului: 99.02% - moldoveni, 0.45% - ucraineni, 0.29% - ruşi, 0.13% - găgăuzi, 0.04% - bulgari, 0.07% - alte etnii.

În satul Gura Galbenei au fost înregistrate 1664 de gospodării casnice la recensămîntul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 3.3 persoane.

[în sus]Istoria localitaţii

Satul Gura Galbenei a fost menționat documentar în anul 1672.

Comuna Gura Galbenei este așezată de-a lungul rîului Cogîlnic și se mărginește în partea de nord cu satul Bozieni, iar la sud cu satul Hîrtop. La sud pe valea Cogîlnicului, pînă la valea Lopatnicului sînt 24 de movile, care poarta numele de "movilele strajilor". La vale de localitate se afla o movilă numită "Movila Sfatului" de mari dimensiuni, pe vîrful unui deal. Numele "Movila Sfatului" s-ar fi dat deoarece se adunau în acest loc căpeteniile tătare la sfat.

Către 1815 satul avea 3 iazuri, 30 de vii, 35 de mori de vînt. În iunie 1823 în pădurea de lîngă Gura Galbenei localnicii au prins cu arcanul 195 de otomani pe care i-au mînat încătuşati la Chișinău. În localitate erau două biserici cu hramul "Sf. Gheorghe" şi "Adormirii Maicii Domnului".

Recensămîntul din 1859 găsea în Gura Galbenei 396 de case, 895 de bărbaţi şi 763 de femei. În 1877 la Gura Galbenei a fost plasată comenduirea Diviziei căzăceşti Kaukaz, condusă de generalul Skobelev. În curînd aici s-a deschis o staţie de telegraf. In 1897 localitatea avea 2 școli.  

La începutul secolului Gura Galbenei este tîrgușor cu 406 case și o populaţie de 2.442 de oameni, biserică, staţie de cai de poştă; ruinele vechiului conac al familiei Balş.